Ilustratii deIoan Marchis O Balada deplina intru ale sale, leganandu-si ritmul sau ritmurile in rigorile prozodice proprii, intr-o repetitivitate care nu e deloc redundanta, ci acumuleaza nuante si adanceste emotia cu fiece pas, cu o poetica singulara, un lirism intens, in care isi topeste dimensiunea epica, si metafore revelatoare.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania - Filiala Alba-Hunedoara..
A publicat volumele de poezie: Eu celalalt, Cioburi de nimic, Semne, Iubiri, Trist peste lume, 101 fiorduri, Intrupari, Caderea in adancuri, Trecerea in iarna, Complicata mea viata in pantecul mamei .
Din 1972 este cadru didactic si a primit mai multe premii si distinctii, printre care Meritul Academic al Academiei Romane si titlul de Profesor Emerit al Universitatii de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca.
Este membru al Societatii Europene de Cardiologie (ESC) si membru al European Association for Cardiovascular Prevention &
Rehabilitation (EACPR).
A facut specializari la Universitatile Tours si Aberdeen.
A absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca in 1970; in 1980 a devenit medic primar interne, iar in 1990, medic primar cardiolog. - Ion Muresan Dumitru Zdrenghea s-a nascut pe 29 septembrie 1946, la Cluj.
Cavalerii fara armura ai lui Dumitru Zdrenghea, fiind chiar partea frumoasa din noi, mor fara incetare si invie fara incetare.
Insa, ca sa parasesc tonul apocaliptic, invoc versul de dragoste al unui trubadur din secolul al XIII-lea, Chiaro Davanzati: "
Slujind vreau moartea a-mi primi/ doar sa ma faci sa mor fara-ncetare".
In dialog cu desenele "cazute in sine" ale lui Ioan Marchis, Balada poetului nostru canta (de-plange) sfarsitul unei lumi mirifice in momentul in care, as spune, Don Quijote are trista revelatie ca uriasii cu care s-a luptat sunt mori de vant.
La starea asta de "tristete iremediabila" ajunge poetul Dumitru Zdrenghea printr-o adevarata performanta stilistica: repetarea obsesiva a unui numar redus de imagini si de cuvinte, repetitie ce creeaza un efect de picatura chinezeasca, astfel ca, poem dupa poem, picatura dupa picatura, cartea creste ca o stalactita de melancolie. egaleaza in densitatea amaraciunii cel mai trist si mai disperat vers din literatura romana, bacovianul "si-am plans cu fruntile pe masa".
O carte de rasfat poetic intr-un timp pedestru si apter, o carte de citit si de savurat, care ne aminteste ca poezia e boieria limbii, a sufletului si a imaginatiei, iar nu discursul existential "balizat si banalizat", dupa vorba lui Jorge Luis Borges! - Horia Badescu Balada cavalerului fara armura ...
O carte slujita grafic de talentul si inteligenta artistica ale maestrului Ioan Marchis, in sugestia ilustratiilor caruia redescopar abordari si tuse din tineretea sa creatoare.
Ilustratii deIoan Marchis O Balada deplina intru ale sale, leganandu-si ritmul sau ritmurile in rigorile prozodice proprii, intr-o repetitivitate care nu e deloc redundanta, ci acumuleaza nuante si adanceste emotia cu fiece pas, cu o poetica singulara, un lirism intens, in care isi topeste dimensiunea epica, si metafore revelatoare
