[...] Friedrich Nietzsche considera rasul o compensatie a faptului ca omul constituie singura vietate care isi constientizeaza disparitia terestra si se confrunta permanent cu angoasele existentei. [...] -Costin Grigoras [din Prefata].
Comuniunea aparte intre persoanele inzestrate cu simtul umorului devine un deziderat specific si pe acest parcurs, desi exista indivizi care nu rad decat la propriile lor glume nesarate si nu reactioneaza la umor autentic chiar daca li s-ar pompa in nari gaz ilariant (s-a evitat si in partea a doua a Bancaniadei grobianismul lipsit de haz si trivialitatile repulsive, categoriile cele mai lipsite de umor mai ales in absenta cosmetizarilor eufemistice, ocolite inca din antichitate de Platon, Aristotel sau Pitagora care au preferat ironia subtila in detrimentul umorului grosolan).
Din comuniunea de idei cu partenerul zodiacal si colegul meu de banca din liceu, loan Parascineti (plural onomastic predestinat, fiindca si la propriu si la figurat el se dovedeste un om si jumatate!), cel care a pus in practica in mod exemplar pentru intreaga noastra generatie saptezecista inteleptul proverb malgas "decat sarac si bolnav mai bine bogat si sanatos", s-a configurat si al doilea volum al colectiei de produse ilariante Bancaniada 2, semn ca nostalgica corelatie "bancara" din adolescenta s-a extins si in domeniul umoristic datorita contributiei "colegilor de banc" la ocrotirea speciei rasului carpatin, aflata pe cale de disparitie, prin anihilarea hormonilor provocatori de stres, cortizolul si epinefrina. "
Cerul a oferit oamenilor pentru a contrabalansa suferintele din viata, speranta, somnul si rasul" precizeaza idealistul transcendental Immanuel Kant. [...] Friedrich Nietzsche considera rasul o compensatie a faptului ca omul constituie singura vietate care isi constientizeaza disparitia terestra si se confrunta permanent cu angoasele existentei
