Bertoldo Bertoldino si Cacasenno este o culegere de trei povestiri populare.
In 1716 Goldoni s-a inspirat din acest text pentru o opera bufa - Bertoldo la curte - pe muzica de Vittorio Ciampi iar in 1736 a avut loc o reluare a aceleiasi opere intr-un poem de douazeci de canturi datorat unui grup de douazeci de literati.. 1620 pare cea mai apropiata de avdevar.
Data publicarii celor trei povestiri este incerta.
Calugarul bolognez Adriano Banchieri 1567 - 1634 continua povestea lui Bertoldo si Bertoldino adaugand-o pe aceea a lui Cacasenno prostanacul fiu al lui Bertoldino lipsita insa de vivacitatea caracteristica primilor protagonisti.
Viata de la Curte departe de cea simpla taraneasca ii va fi fatala lui Bertoldo.
Ales sfetnic al regelui Alboino el va muri destul de iute caci el fasole si-a dorit nu i-au dat si a murit .
Bertoldo e reprezentantul modestei universitati a bunului-simt care este poporul cu mintea lui agera reusind sa vare in sac pe rege regina si curteni.
Dalla Croce a dat povestirii o amprenta mai noua si mai interesanta nu atat schimband locurile tipurile sau numele preexistente in traditie cat adaugand o incarcatura morala opunand sanatoasa gandire taraneasca rafinatei ipocrizii de la curte cu o burlesca si distractiva verva.
Motivul deriva dinDisputa lui Solomon cu Marcolfa cunoscut in latina din secolul al XII-lea aparut in numerose versiuni italiene de la inceputul secolului al XVI-lea. regele longobarzilor.
Giulio Cesare Dalla Croce 1550 -1609 este autorul primelor doua care privesc pataniile taranilor Bertoldo si Bertoldino la curtea din Verona a lui Alboino.
Bertoldo Bertoldino si Cacasenno este o culegere de trei povestiri populare
