Datorită inflaţiei de eseistică proastă din ultimii 24 de ani, mâzgălită de nechemaţi în ţărână şi-n scris, mulţi cititori şi chiar literaţi s-au îndepărtat de această artă considerând-o un gen parazitar, paraliterar, oarecum asemănător jurnalului, dar mai puţin spectaculos. În prezent, este profesor la Facultatea de Matematică şi Informatică a Universităţii din Bucureşti şi cercetător la Institutul de Matematică Simion Stoilow al Academiei Române.
A publicat 66 de lucrări de matematică în reviste de specialitate, monografia Locally Conformal Kähler Geometry în colaborare cu Sorin Dragomir, editura Birkhäuser, 1998, cursul universitar O introducere în geometrie în colaborare cu Adriana Turtoi, editura Fundaţiei Theta, 2000, ed.adoua2011, articole de popularizare, traduceri din mari matemati.
Structuri local conform Kähler.
Doctor în matematică cu lucrarea Structuri geometrice pe varietăţi complexe.
Absolvent al Facultăţii de Matematică, Universitatea din Bucureşti, specializarea AlgebrăGeometrie.
Toate salturile de la amintiri despre şcoală, părinţi, prieteni, la moravuri şi politică, de la cimitire şi impostură la literatură, filme, muzică, teatru şi învăţământ sunt făcute cu uşurinţa dată de sinceritatea în scris ca o prelungire anatomic-sufletească a onestităţii în viaţă, de talent, umor şi fondul grav al unui intelectual de marcă mixajul acestora dă ceea ce defineşte scrisul lui Liviu Ornea: farmecul invariabil al unui scriitor adevărat, în chip deloc bizar matematician de profesie.
Răzvan PetrescuLiviu Ornea născut la Bucureşti, pe 14iulie 1960.
Să scrii pe nenumărate teme şi să atragi constant cititorul de la o pagină la alta pe întreg parcursul unui volum este un exerciţiu complicat, anevoios, pe care Liviu Ornea îl rezolvă în chip strălucit şi, aparent, fără efort.
Au rămas doar câţiva autori într-o zonă care se dovedeşte astfel a fi destul de dificilă în ciuda impresiei contrare.
Datorită inflaţiei de eseistică proastă din ultimii 24 de ani, mâzgălită de nechemaţi în ţărână şi-n scris, mulţi cititori şi chiar literaţi s-au îndepărtat de această artă considerând-o un gen parazitar, paraliterar, oarecum asemănător jurnalului, dar mai puţin spectaculos
