Dintr-un anumit punct de vedere, problema cu care se confrunta ganditorul crestin din secolul al doilea este similara cu cea pe care o avem si noi de rezolvat astazi: cum sa exprimam in termeni potriviti lumii moderne mesajul evanghelic, care a fost propovaduit intr-o societate atat de indepartata de noi si atat de diferita ca perspectiva.
Principalele lucrari:- Saint Ephraim\'s Quotations From The Gospel ;- Early Eastern Christianity (Saint Margaret\'s Lectures on the Syriac Speaking Church);- The Gospel History and its Transmission;- Jewish and Christian Apocalypses;- The Religion of the Manichees (Donnellan Lectures);- Christian Worship;- Jesus Christ: An Historical Outline;- Church and Gnosis : a Study of Christian Thought and Speculation in the Second Century;- Early Christianity Outside the Roman Empire;- Egyptian Gnostic Works;.
Ca teolog scrie un mare numar de lucrari de mare rasunet privind raporturile crestinismului cu ereziile si curentele filosofice si religioase din primele secole ale erei noastre.
A fost profesor de religie la University of Cambridge.
Devine unul din marii specialisti in istoria crestinismului primar.
Studiaza mai intai matematica la Cambridge, apoi istoria religiilor.
BurkittFrancis Crawford Burkitt a fost educat la Harrow School si Trinity College.
C.
Ceea ce este intr-adevar necesar este efortul de a exprima in propriul nostru grai magnalia Dei, intr-un limbaj care inseamna cu adevarat ceva pentru noi, chiar daca ar fi diferit de cuvintele sacre ale antichitatii.
F.
Telul nu trebuie sa fie o statica perfectiune a formularii, care (daca este atinsa) nu inseamna decat osificare.
Cultura si educatia de atunci ne sunt straine, dar acest lucru nu ne invata decat ca efortul facut de catre gnostici este un efort pe care s-ar cuveni sa il facem si noi.
Pentru gnostici, figura lui Iisus Mantuitorul era centrala, iar intentia lor nu era atat de mult sincretista, pe cat era un efort de a realiza o reprezentare a lui Iisus si a "mantuirii" aduse de El intr-o forma ce putea fi acceptata de oamenii educati si cultivati.
Una din tezele ei principale a fost aceea de a sustine vechea perspectiva potrivit careia "gnosticii" au fost mai degraba crestini, fara indoiala eretici, dar eretici crestini, iar nu pagani cu cateva particularitati crestine.
Cum sa pastram valoarea "comorii", vazand ca "vasele din lut", in care a fost depozitata prima oara, sunt atat de nepotrivite si, in unele cazuri, uzate si sparte de trecerea timpului? Este aceeasi problema cu care s-au confruntat inainte oamenii din secolul al doilea, cand Evanghelia a fost transferata din Palestina in Europa si dintr-un mediu semit in civilizatia cultivata, stiintifica si filozofica a lumii greco-romane.
Aceasta carte este intr-un anumit sens controversata.
Si, fara indoiala, nu ne confruntam doar cu o problema ce tine de cuvinte si nume sau de simpla adecvare a termenilor.
Dintr-un anumit punct de vedere, problema cu care se confrunta ganditorul crestin din secolul al doilea este similara cu cea pe care o avem si noi de rezolvat astazi: cum sa exprimam in termeni potriviti lumii moderne mesajul evanghelic, care a fost propovaduit intr-o societate atat de indepartata de noi si atat de diferita ca perspectiva
