Poezia lui Petre Ioan Cretu, autor cu expresivitate si inventivitate aparte, are darul de a surprinde.
Iar lui Virgiliu ce bine ii sade in mantia sa roz! - Horia Garbea.
Poetul ne descrie cu voluptate, cu chef ratacirea lui.
Este o Divina Comedie in care Infernul si Raiul s-au amestecat intr-un Purgatoriu iesit din timp.
Volumul este in realitate o epopee magica, o Odisee in care corabia (barul rural cu hidrantul sau) sta pe loc, iar marile o cutreiera.
Toposul cel mai banal, vegheat de un hidrant roz , devine un munte vrajit cu varful in jos, in care fumul, alcoolul si muzica ne invaluie, poet si cititor, betiv al satului si poet.
Viata si moartea se amesteca intim, ca berea cu vodca la barul din sat , ca melodiile vechi si aurii intr-un tonomat.
Unghiul sau de vedere este mereu neasteptat.
Poezia lui Petre Ioan Cretu, autor cu expresivitate si inventivitate aparte, are darul de a surprinde
