In acest eseu, convoc notiunea de Brutalism pentru a descrie o epoca marcata de patosul demolarii si al producerii, la scara planetara, a unor rezerve de obscuritate.
Critic al violentei exercitate de puterile coloniale si necoloniale, dar si al abordarilor care trateaza Africa drept victima eterna, Mbembe isi deschide in acest eseu despre Brutalism analiza catre transformarile brutale induse de neoliberalismul tehnologic la scara planetara..
In aprilie 2016 a publicat la acelasi editor parizian Politiques de l᾽inimitie.
Essais sur l᾽Afrique decolonisee (La Decouverte, tradusa in 2016 la Idea).
Se consacra definitiv drept una dintre cele mai puternice voci ale Africii contemporane odata cu publicarea in 2010 a lucrarii Sortir de la grande nuit.
Prima sa lucrare majora, De la postcolonie: Essais sur l᾽imagination politique dans l᾽Afrique contemporaine (Karthala 2000), il afirma pe Mbembe ca pe unul dintre ginditorii cei mai importanti ai istoriei si filosofiei actuale.
A fost profesor invitat sa sustina cursuri si conferinte in Statele Unite si in Europa.
Achille MbembeAchille Mbembe (nascut in 1957 in Camerun) este profesor de istorie si de stiinte politice la Universitatea Witwatersrand si director de cercetari la Wits Institute for Social and Economic Research (WISER) din Johannesburg (Africa de Sud).
Prin Brutalism fac, asadar, referinta la procesul prin care puterea ca forta geomorfica se constituie, se exprima, se reconfigureaza, actioneaza si se reproduce prin fracturare si fisurare.
Transformarea umanitatii in materie si energie este proiectul ultim al brutalismului.
Orice istorie este de acum, prin definitie, geoistorie, inclusiv istoria puterii.
Daca umanitatea s-a transformat intr-o forta geologica, atunci nu mai putem vorbi de istorie ca atare.
Insa daunele si ranile provocate de aceste deplasari nu sunt accidente sau simple daune colaterale.
Si de deseuri de tot felul, de resturi, de urme ale unei gigantice demiurgii.
Pornind de la extraordinara bogatie a materialului socioetnografic deja disponibil, obiectivul este de a opera taieturi care sa permita schitarea unei fresce, de a pune intrebarile diferit si, mai ales, de a spune un cuvant despre ceea ce constituie specificul acestei epoci, careia i-au fost atribuite nenumarate nume si care este dominata de trei interogatii centrale: calculul in forma lui computationala, economia in forma ei neurobiologica si viul prada unui proces de carbonizare.
In centrul acestor trei interogatii se gaseste chestiunea transformarilor corpurilor umane si, mai general, a viitorului „populatiilor” si a mutatiilor tehnologice ale speciilor, fie ele omenesti sau nu.
In acest eseu, convoc notiunea de Brutalism pentru a descrie o epoca marcata de patosul demolarii si al producerii, la scara planetara, a unor rezerve de obscuritate
