&rdquo
Uneori ma gandesc nu numai cu nostalgie, ci si cu recunostinta la voievodul martir Constantin Brancoveanu, cel care a taiat orasul si a construit Podul Mogosoaiei - Calea Victoriei de azi.
De unde sa fi stiut nefericitul principe ca pana la urma drumul construit de el va deveni un fel de centru al vietii sociale si culturale a bucurestenilor? Cum sa ii fi trecut lui prin minte, pe la 1700, ca de-a lungul Podului, peste ani si ani, se vor deschide cele mai vestite restaurante, cafenele si alte localuri de petrecere? Si ca existenta lor se va impleti strans cu cea a bucurestenilor? De unde si cum sa fi intuit luminatul domn ca peste ani si ani, de-o parte si alta a drumului sau catre Targoviste, se vor ridica palate, se vor infiinta redactii de ziare si ca pe aici va pulsa o necontenita viata la toate orele zilei si uneori ale noptii? Cum sa-si fi imaginat Brancoveanu ca Podul Mogosoaiei va face o cariera istorica, sociala si culturala atat de indelungata, de frumoasa si de bogata incat scriitorii, istoricii si gazetarii vremii ii vor consacra nu doar articole intamplatoare si ocazionale, ci carti intregi si numere intregi de almanahuri si publicatii?” (Florentin Popescu). &rdquo
Uneori ma gandesc nu numai cu nostalgie, ci si cu recunostinta la voievodul martir Constantin Brancoveanu, cel care a taiat orasul si a construit Podul Mogosoaiei - Calea Victoriei de azi
