Fragment din cartea „Bukovski la Sighet” cuprinzand comunicari, discutii si interviuri de la a-X-a editie a Simpozionului organizat de Academia Civica („Anii 1971-1989 – Cronica unui sfarsit de sistem”).
Ca omagiu adus doamnei Margaret Thatcher si sprijinului acordat de marea disparuta rezistentei civile din Europa comunizata, reproducem o pagina din interviul luat lui Vladimir Bukovski la Sighet de istoricul Armand Gosu.
Relatarea lui Bukovski se refera la momentul imediat urmator eliberarii sale din Gulagul sovietic si expluzarii in Occident.
Atunci a functionat o oarecare coordonare, ne mai puneam de acord...
Armand Gosu: Dar inainte de ei?Vladimir....
Cunosteam bine administratia lui Reagan, pe el personal, pe Thatcher.
Doar in aceasta perioada ne-am coordonat putin actiunile cu guvernele respective.
De fapt, guvernele doreau sa fie prietene cu Moscova, nu doreau o confruntare, doar cu exceptia primilor patru-cinci ani ai administratiei Reagan — singurul care a inteles ce este cu adevarat comunismul si de ce trebuie luptat impotriva lui — si a d-nei Thatcher, pana la un anumit moment.
Intotdeauna guvernele occidentale au avut relatii complicate cu Uniunea Sovietica.
Dupa ce am terminat facultatea acolo, am plecat la Stanford in California pentru specializare, dar cumparasem deja casa in Cambridge, in care locuiesc si astazi.
Armand Gosu: Si ati ramas foarte activ in anii \'80, stiu ca erati printre cei mai vehementi critici ai Moscovei in problema drepturilor omului, apoi sunteti pana astazi foarte iubit in Polonia, pentru pozitia publica in apararea Solidaritatii, toate acestea...
Vladimir Bukovski: Guvernele niciodata nu ne-au ajutat.
Iar in 1978 am inceput sa invat acolo si pana astazi Cambridge a ramas baza mea.
Asa ca am acceptat invitatia venita de la Cambridge.
Iar in Anglia as fi avut avantajul ca puteam vorbi si intelegeam limba engleza.
Al doilea, ca, desi predarea la Leyden se facea in mare parte in limba engleza, totusi sa traiesti intr-o tara fara sa vorbesti limba oamenilor de acolo era foarte greu, imposibil pentru mine.
Cum eu nu mai eram un om tanar, trebuia sa ma grabesc.
Primul, ca la Leyden trebuie sa invat cinci ani, iar la Cambridge doar trei ani.
Am mers la Cambridge si la Leyden si am lamurit doua lucruri.
Nu era foarte usor pentru mine sa-i refuz, de vreme ce oamenii sarisera in apararea mea, dar a trebuit sa ma decid.
Deci eu aveam de unde sa aleg.
O invitatie similara am primit de la Universitatea din Leyden, din Olanda, care trebuie spus ca a dus o campanie foarte activa in apararea mea atunci cand eram in inchisoare.
Ei citisera undeva ca eu am inceput sa invat in Rusia neurofiziologie, in Universitate, si m-au invitat sa continuu studiile.
Am fost invitat de Kings College, Universitatea din Cambridge.
Dar publicitatea fusese foarte mare, incat dintr-o data mi-am facut o sumedenie de relatii.
Era prima vizita, in ianuarie 1977, doar pentru cateva zile.
Si chiar atunci m-am cunoscut cu Thatcher.
Armand Gosu: Si cum ati ajuns sa va stabiliti in Marea Britanie?Vladimir Bukovski: In Anglia am ajuns pentru prima data la o luna si jumatate dupa eliberare.
Fragment din cartea „Bukovski la Sighet” cuprinzand comunicari, discutii si interviuri de la a-X-a editie a Simpozionului organizat de Academia Civica („Anii 1971-1989 – Cronica unui sfarsit de sistem”).
Ca omagiu adus doamnei Margaret Thatcher si sprijinului acordat de marea disparuta rezistentei civile din Europa comunizata, reproducem o pagina din interviul luat lui Vladimir Bukovski la Sighet de istoricul Armand Gosu.
Relatarea lui Bukovski se refera la momentul imediat urmator eliberarii sale din Gulagul sovietic si expluzarii in Occident
