Popularitatea si expresivitatea conceptelor de buna-credinta si de rea-credinta se datoreaza faptului ca acestea au semnificatii proprii si in vorbirea comuna diferite de multe ori de semnificatia lor juridica mai precisa tragandu-si seva din notiuni religioase si morale ale caror origini se pierd in negura istoriei.
Lucrarea Buna si reaua-credinta in negocierea si executarea contractelor de drept comun se adreseaza atat teoreticienilor cat si practicienilor judecatori avocati consilieri juridici care doresc sa aiba o viziune larga integrata in istorie in dreptul comparat si in noile evolutii ale doctrinei universale asupra acestor doua concepte care pastreaza inca o aura mistica in vorbirea comuna si uneori in practica judiciara..
Pentru studierea conceptelor de Buna si rea-credinta in domeniul contractual au fost alese cele doua etape contractuale in contextul carora aceste notiuni au fost cel mai des vehiculate etapa precontractuala a negocierii contractelor si etapa executarii contractelor fiind lasate in afara prezentei lucrari faza incheierii acordului de vointa prin emiterea si acceptarea ofertei de a contracta si faza postcontractuala acestea din urma meritand o abordare distincta.
In abordarea acestei teme a aparut si o necesitate de natura stiintifica ce decurge atat din raritatea monografiilor din Romania care trateaza problema bunei sau relei-credinte in materie contractuala singura monografie romaneasca de referinta privind buna-credinta datand din 1981 cat si din raritatea monografiilor straine privind reaua-credinta in materie contractuala sfera de cuprindere a celor existente fiind mai larga decat cea a relatiilor dintre parti privind negocierea si executarea contractelor.
Buna-credinta a fost apreciata fie ca un concept multiform putandu-se manifesta in toate domeniile dreptului si in toate fazele contractului buna-credinta aligator fie ca un concept uniform dar cu multiple fatete care se poate adapta erselor ramuri ale dreptului o notiune proteiforma cu proprietati mimetice buna-credinta cameleon .
Cand cineva vorbeste de buna-credinta in contracte inevitabil va ajunge sa se aplece asupra manifestarilor relei-credinte intrucat raporturile juridice cu final fericit nu fac istorie doar in situatiile in care exista ergente fiind chemat dreptul sa intervina.
Orice persoana fara studii juridice careia i se prezinta aceste concepte va avea propria intelegere asupra lor de multe ori vazandu-le interdependente dar cu o coloratura subiectiva puternica tenta care in intelesul juridic s-a estompat de-a lungul timpului.
Popularitatea si expresivitatea conceptelor de buna-credinta si de rea-credinta se datoreaza faptului ca acestea au semnificatii proprii si in vorbirea comuna diferite de multe ori de semnificatia lor juridica mai precisa tragandu-si seva din notiuni religioase si morale ale caror origini se pierd in negura istoriei
