Bunavestire este un punct de hotar în evoluția romanului românesc.
Dovedind că omul e o ființă imprevizibilă, integral ambiguă și de necuprins în statistici, formule și tipologii, Nicolae Breban și-a demonstrat totala lui incompatibilitate cu regimul comunist și, de altfel, cu orice regim care slobozește în lume acele „termite ale reducției“ de care vorbea Kundera..
Prin ignorarea regulilor scriiturii românești și prin anularea distincțiilor autor-narator, narator-personaj, autor-personaj, Bunavestire reprezintă și o revoluție în plan stilistic.
A spulberat fundamentele realismului tradițional întrucât a produs dovada că romanul poate ființa și fără preceptele constrângătoare ale verosimilului, fără respectul paralizant pentru determinări, cauzalități și motivații socio-psihologice.
Bunavestire este un punct de hotar în evoluția romanului românesc
