Marti este un personaj cum nu se poate mai real.
Mama lui Gazsi, ingrijorata de aceasta intortocheala, ma dojeneste de cate ori are ocazia, de acolo de sus, de printre nori, ingrijorata de faptul ca vorbeste singur pe strada ca un ciudat..
In concluzie: se accepta.
Converseaza, comenteaza, rad, despica firul in patru.
Nu deranjeaza prezenta lui, e chiar reconfortant in anumite situatii.
Doarme in sufragerie pe un fotoliu.
Il insoteste aproape peste tot.
De atunci nu a mai plecat de langa el.
Ma numesc Marti, a zis el, imprastiind in aceea incapere sterila un zambet familiar.
Ti-am recuperat identitatea de la locul accidentului si m-am gandit ca o sa ai nevoie de ea.
Linisteste-te, doar tu ma poti vedea, pentru ceilalti sunt invizibil.
Statea in mijlocul salonului, imbracat intr-un trening banal, tinand in mana actul de identitate al poetului.
Acestea erau imprejurarile in care l-a zarit pe Marti pentru prima oara.
Arata ca un cosmonaut pregatit sa iasa in spatiu.
A avut noroc, i-au zis doctorii, ca a scapat cu viata.
Se afla intr-un spital de urgenta, la reanimare, legat la niste aparate sofisticate care il mentineau pe linia de plutire dintre viata si moarte.
A aparut in viata poetului intr-o zi de marti, nu e o gluma, in urma unui cumplit accident de motocicleta in care a fost implicat.
Marti este un personaj cum nu se poate mai real