Poezia lui Ioan Es.
Citind Caderea-n sus a corpurilor grele, veti (re) intalni un foarte-mare-poet..
Pentru ca in moartea aceasta cobori, te ridici si apoi umbli, poti implini treizeci de ani de moarte de la nastere incoace si sa fii mai viu ca oricand.
Trezirea ar echivala cu izolarea vietii de moarte, iar aici viata este o dramatizare a mortii, este unica posibilitate de a o privi din exterior, aflandu-te chiar inauntrul ei.
Pentru ca nimeni nu se trezeste in intregime aici.
Nicaieri spaima de viata nu este mai autentica, nicaieri nimicul nu este la mai mare pret.
Exista aici, mai mult decat la orice poet postbelic, vocatia esecului, a ne-terminatului, a negativului, a fiintei intrerupte, a fiintei care resimte izolarea ca pe o damnare si pentru care damnarea inseamna viata.
Pop este o poezie a indistinctului, a indeterminatului, a metamorfozei incremenite la jumatate.
Poezia lui Ioan Es