În publicaţiile românești de pe la 1900 și dintre cele două războaie mondiale, Karlsbadul era numit „cel dintâi loc de cură din lume”.
Cei ce sunt buni pedeștri petrec minunatele preumblări pe munţii din pregiur, dintre care figurează stânca numită Hirșenșprung (Săritura cerbului) sau Ţiclăul lui Petru cel Mare.” (Gheorghe Asachi) .
Degiurnarea se face au prin grădini, chioscuri așezate pe stânci, în pădure, sau pe la cafenele înșirate pe strada numită Vize, ce samănă unui salon împodobit cu magazii din ambe laturi, iar pe la mizloc sunt sute de mese cu oaspeţi, și toate aceste se petrec cu acompaniamentul orhestrelor armonioase în cursul zilei.
De la 5 oare dimineaţa pănă la 9 sara toată lumea e în picioare, pe la izvoare, unde fiecine, dupre rândul venirei, bea apa rânduită și se preumblă la umbră sau, pe ploaie, sub galerii.
Oaspele are cvartiră numai pentru mas.
I se mai spunea și „Mecca balneologilor”, „Mecca ficaţilor și a fierei” sau „cel mai frumos spital al Europei”. Cum a ajuns staţiunea „de băi” din nordul Boemiei să fie supranumită astfel? Şi cum a dobândit extraordinara popularitate de care s-a bucurat în perioada Belle Époque și în anii interbelici? Cum se face că pe atunci Karlsbadul reprezenta standardul de excelenţă în materie de petrecere a timpului liber, în domeniul hotelier, al restaurantelor și cafenelelor, al reţetelor culinare, al modei? Şi ce resorturi i-au împins în acele vremuri pe mii și mii de români să călătorească an de an într-acolo? Cartea profesorului Radu Mârza aduce răspunsuri la toate aceste întrebări prin cercetarea unui bogat material documentar, punând pe primul plan mărturiile vizitatorilor și pacienţilor români care au frecventat Karlsbadul, dar și ale medicilor români care au practicat în faimoasa staţiune balneară. „Modul curei și a petrecerei în Karlsbad este original. În publicaţiile românești de pe la 1900 și dintre cele două războaie mondiale, Karlsbadul era numit „cel dintâi loc de cură din lume”
