Acum cateva luni s-a stins un poet foarte tanar si foarte necunoscut.
Era povestirea unei agonii zbuciumate, zvarlita pe hartie intr-o graba infrigurata, in ultimele ceasuri ale scriitorului....
Pe urma am citit cu luare-aminte.
Le-am rasfoit din curiozitate.
In urma poetului mort de bunavoie a ramas un teanc de file stropite cu sange.
Caci pe calea aceea se spulbera sperantele, sangereaza inimile, se sfasie sufletele...
Ce poate sa insemne moartea unui om in vremea atator batalii inversunate in care se topesc zilnic mii de vieti? S-apoi moartea insasi nu e dureroasa; ingrozitoare este numai calea pana la ea.
Un om si-a curmat viata in clipa cand a inteles limpede ca, intre el si oamenii spre care nazuise din toate adancimile sufletului sau, s-a deschis o prapastie - atata tot.
Adevarat ca moartea aceasta n-a prea fost senzationala.
Ziarele, atat de grabite sa descopere fapte diverse, nici macar nu i-au inregistrat moartea.
Acum cateva luni s-a stins un poet foarte tanar si foarte necunoscut
