In satul pitoresc Guzmán din Spania, intr-o pestera sapata in coasta unui deal vecin cu casele, o usa straveche duce la o incapere inghesuita, de calcar, numita „Camera de povestit”.
Michael Paterniti este un geniu..
Citind-o, mi-a venit sa aplaud, mi-a venit sa plang, mi-a venit sa ma mut in Spania.
Este o opera uimitoare de non-fictiune literara, scrisa de unul din cei mai talentati povestitori americani. Camera de povestit este un monument superb, plin de pasiune, in cinstea artei si misterului povestirii; e intensa, amuzanta, umana, devastatoare si frumoasa.
Dimpotriva, e absorbit in inima vartejului unui mister complicat, al unei rivalitati de sange care presupune acuzatii de tradare si furt, amenintari cu moartea si un plan criminal. Camera de povestit tine in egala masura de suspans si de memorialistica, de jurnalele de calatorie si de scrierea istorica.
Ce descopera in cele din urma nu are nimic de-a face cu fabula idilica despre slow-food pe care si-o inchipuia la inceput.
In seara aceea, cand cei doi au iesit din Camera de povestit, Paterniti era complet captivat. N-a trecut mult si a plonjat cu totul in viata satului: s-a mutat in Guzmán, cu sotia si copiii mici, ca sa caute adevarul despre branza aceea.
Aici a ajuns Michael Paterniti sa-l asculte pe Ambrosio Molinos de las Heras, producator spaniol de branza, cum depana o poveste ciudata si fascinanta despre o bucata de branza. branza lui Ambrosio, facuta dupa o veche reteta de familie, avea reputatia de a se numara printre cele mai bune din lume si se spunea ca ar avea calitati mistice.
In satul pitoresc Guzmán din Spania, intr-o pestera sapata in coasta unui deal vecin cu casele, o usa straveche duce la o incapere inghesuita, de calcar, numita „Camera de povestit”
