Autori:&bull
Stavros Stamati &bull
Stavroula Stamati (Manastirea Sf.
Noi, ceilalti trei, coboram incet spre sat, spre viata, spre minune....
Unul dintre noi deja isi gasise calea.
Acest foc, Hristos l-a aprins in inimile noastre, ale celor din mica noastra gasca.
Foc, foc adevarat! Inlauntrul meu rasunau cuvintele lui Hristos: "
Foc am venit sa aduc in lume si cat as vrea acum sa fie aprins"...
Simteam cum inimile ne ardeau.
Ceva din sfintenia harului lui Dumnezeu, ce salasluia in el.
In acea zi parintele staret ne daruise ceva aparte.
Totul, dar absolut totul in jurul nostru se preschimbase! Traiam ceva nemaiintalnit pana atunci.
Aerul pe care il respiram ni se parea ca avea alt gust.
Pe chipurile noastre era zugravit un zambet plin de pace.
Pana sa ne intoarcem, nu am mai putut scoate nici macar un cuvant.
Ca si atunci, dupa minunea intalnirii, ne-am continuat drumul si acum, fara sa mai aducem vorba vreodata despre cele intamplate.
Nu mai spunea nimeni nimic.
Coboram tacuti spre sat.
Ce esti tu? a repetat soptit. - Ce esti tu? l-am auzit pe Parashos murmurand.
Miscarile acestea au avut loc foarte lent, astfel incat aveam impresia ca cineva a apasat un buton de incetinire, ca si cum am fi fost intr-o scena de film in reluare.
Parashos, uimit, cu mainile inclestate, lasa incet arcul sa ii alunece printre degete, apoi cazu ca mort la pamant.
Dintr-odata insa, inainte ca prietenul nostru sa dea drumul sagetii, animalul se opri, intoarse capul si-l privi pe Parashos drept in ochi.
Parashos si-a luat repede arcul pe care il avea cu el si cu o viteza incredibila a scos o sageata, a incordat arcul si a ochit cerbul. -Manastirea Sfantului Ioan Botezatorul,Mesopotamu, Cipru In spatele unor tufisuri alerga un cerb.
De la inceput pana la sfarsit, povestirea ne arata discretia cu care Hristos Se apropie in chip nevazut de inimile oamenilor, delicatetea cu care patrunde in aceste suflete si, in cele din urma, transfigurarea pe care o cunoaste intreaga noastra existenta prin focul pe care-l aprinde inlauntrul nostru.
Hristos, ieri si astazi si in vesnicie, aprinde in sufletele oamenilor focul credintei si al dragostei Lui.
Acest foc vesnic al dragostei dumnezeiesti a lui Hristos este axa principala a scrierii de fata.
Din ruinele unei vieti deznadajduite, vedem cum se replamadesc suflete, temple nefacute de mana omului inauntrul carora Duhul Vietii marturiseste adevarul vesnic: "
Eu sunt Invierea si Viata".
Dincolo de drama omeneasca, in manastire, omul traieste totodata si bucuria dumnezeiasca a renasterii sufletului, iar acest lucru ne uimeste cu adevarat.
In spatele fiecarui personaj se ascunde o multime de oameni care au trait sau traiesc o experienta asemanatoare.
Pentru aceasta dam marturie noi, monahii, care intram zilnic in comuniune nemijlocita cu oamenii, cu dramele lor familiale, cu durerile, deznadejdile si grijile lor existentiale.
Ea se repeta zi de zi in realitatea timpurilor si a societatii noastre.
Ioan Botezatorul Mesopotamu) O poveste cu un cerb minunat si cativa adolescenti care Il descopera pe Hristos Povestea de fata nu este dintre cele bazate pe evenimente reale sau povestiri adevarate, cu toate acestea, e intru totul adevarata.
Autori:&bull
Stavros Stamati &bull
Stavroula Stamati (Manastirea Sf
