Asemenea unui mare luceafar de dimineata si purtator al unor harisme mai presus de fire, Cuviosul Porfirie ramane farul duhovnicesc prealuminat si locasul cel inmiresmat al Sfantului Duh care va indruma peste timp nenumarate generatii viitoare.
Calauza, sfetnic, dascal si pastor neratacit al miilor de suflete de oameni saraci si bogati, celebri si nestiuti, educati si nestiutori de carte, Sfantul Porfirie calatorea in timp si in spatiu, invingand toate legile fizicii.
ReduCand la zero distantele, ajungea la cealalta margine a planetei, in adancurile marii, in strafundurile pamantului, in abisul celest, in nemarginirea spatiului cosmic… pretutindeni! Si vedea totul, fara sa‑i ramana nimic ascuns… Sub insuflarea Sfantului Duh „alerga” in viitor si prezicea, constient de raspunderea sa, cele ce aveau sa vina, iar scopul sau nu era altul decat zidirea sufletelor in Hristos.
Ca un bun pastor preschimba sufletele omenesti si le aducea la pocainta, spre a le calauzi la Hristos, atingea si vindeca, facea de la distanta semnul crucii si tamaduia, inalta o rugaciune si ea se implinea.
Asemenea unui alt profet, este praznuit si el cu putin inainte de Craciun..
In 1940, in preajma celui de‑al Doilea Razboi Mondial, se stabileste in Atena, slujind ca preot si duhovnic la paraclisul Policlinicii din Atena.
In vara lui 1979 se stabileste la Milesi, unde va inalta o manastire.
Va reveni in Sfantul Munte, prima sa dragoste duhovniceasca, abia spre sfarsitul vietii, Cand va avea sa treaca la cele vesnice pe 2 decembrie 1991, in ziua praznuirii Prorocului Avacum (dupa calendarul nou) si a Prorocului Avdie (dupa calendarul aghiorit).
Nu certa, ci imboldea tainic, insufletea, trezea dragostea de Dumnezeu.
Sfantul Porfirie s‑a nascut la 7 februarie 1906 in insula Evvia.
La varsta de 12 ani a plecat fara stirea nimanui in Sfantul Munte, pe care a fost silit sa‑l paraseasca sapte ani mai tarziu, din pricina sanatatii precare.
In 1926, la varsta de 20 de ani, a fost hirotonit preot.
Cu putine cuvinte, aprindea flacara dumnezeiasca in inimile oamenilor.
Asemenea unui mare luceafar de dimineata si purtator al unor harisme mai presus de fire, Cuviosul Porfirie ramane farul duhovnicesc prealuminat si locasul cel inmiresmat al Sfantului Duh care va indruma peste timp nenumarate generatii viitoare.
Calauza, sfetnic, dascal si pastor neratacit al miilor de suflete de oameni saraci si bogati, celebri si nestiuti, educati si nestiutori de carte, Sfantul Porfirie calatorea in timp si in spatiu, invingand toate legile fizicii.
ReduCand la zero distantele, ajungea la cealalta margine a planetei, in adancurile marii, in strafundurile pamantului, in abisul celest, in nemarginirea spatiului cosmic… pretutindeni! Si vedea totul, fara sa‑i ramana nimic ascuns… Sub insuflarea Sfantului Duh „alerga” in viitor si prezicea, constient de raspunderea sa, cele ce aveau sa vina, iar scopul sau nu era altul decat zidirea sufletelor in Hristos.
Ca un bun pastor preschimba sufletele omenesti si le aducea la pocainta, spre a le calauzi la Hristos, atingea si vindeca, facea de la distanta semnul crucii si tamaduia, inalta o rugaciune si ea se implinea
