In noul sau roman, scriitorul Ghenadie Postolache spune povestea unei tinere femei. - Maria Sleahtitchi.
In romanul Canon sensurile cotidianului capata semnificatii arhetipal-mitice, infuzate de scriitor cu masura in destinele personajelor sale.
Regasindu-se pe sine, il gaseste pe cel pe care il cauta vreme indelungata, pe Alexandru, genialul flautist, discipolul parintelui sau.
Gabi, fiica plecata in lume, nesocotind dorinta tatalui sau de a o vedea muzicanta, se intoarce, spre a-si implini canonul jertfei.
Mentinut in formatul consacrat al scriiturii lui Ghenadie Postolache - proza psihologica, intelectualista, cu substrat livresc-biblic dens, din care nu lipsesc discretele accente mistice -, romanul Canon este replica feminina la parabola despre intoarcerea fiului risipitor.
In romanele sale, prozatorul a cultivat un interes aparte fata de personajele feminine, dar, incepand cu Pastorala (2017), recurge (programatic se pare) la reconceptualizarea structurii narative: locul protagonistilor este luat de protagoniste.
Gabi, medicul legist de o frumusete fizica rara si de o inteligenta sclipitoare, ii ofera posibilitatea sa exploreze lumea femeii in toate zonele discrete ale mintii si inimii ei, in angoasantele jocuri dintre constient si subconstient, dintre realitate si vis, joc de introspectii si retrospectii.
Ratacirea identitatii feminine constituie trama cartii.
In noul sau roman, scriitorul Ghenadie Postolache spune povestea unei tinere femei
