O poveste gingasa, scrisa pe portativul inimii: muzica ne uneste si da glas simtamintelor noastre celor mai nobile: dragostea, acceptarea, prietenia.
Cu totii iubim, dar fiecare iubeste in felul sau.
Muzica devine declicul din spatele povestii, deoarece anuleaza granitele experientei personale, mij.
Relatia celor doi se coaguleaza in jurul empatiei si al dorintei de a fructifica valorile comune.
De aceea, nici prietenia cu Taleb nu tine cont de culoarea pielii, de mediul de provenienta, de specificul manifestarii fiecaruia.
In parcursul existential, inocenta copiilor nu se poticneste in detalii privind aspectul fizic.
Prin filtrul ingaduintei, al includerii in comunitate si al intelegerii manifestata de profesori, procesul de invatare se transforma din obligatie in bucurie.
In ipostaza de educabil, Juan nu doar ca participa la derularea unui proces, dar reuseste sa si valorifice lucrurile invatate, supunandu-le opticii personale si prezentandu-le ca atare.
Ba mai mult decat atat, profesorii sunt recunoscatori pentru prezenta acestuia in clasa, devenind ei insisi martori la o lectie: prezentarea procesului educativ din perspectiva lui Juan aminteste de teoria inteligentelor multiple.
Neputinta de a comunica in parametrii stabiliti la nivel societal nu ii anuleaza baiatului dreptul la educatie.
Din acest punct de vedere, mersul la scoala devine sinonim integrarii.
Mizand pe impactul experientei pozitive, Lili Ferreiros contureaza un univers al acceptarii si al tolerantei.
Astfel, istorisirea despre baiat devine prilejul propice explorarii valentelor diferitului.
Capacitatea cu care este inzestrat ii faciliteaza comuniunea cu mediul inconjurator si-i fascineaza pe copiii care doresc sa-l imite, intuindu-i totodata taria caracterului si personalitatea puternica.
Dar, in jurul darului sau, Juan contureaza nu doar o poveste aparte, ci si un cod unic, un limbaj personal, o modalitate inimitabila de a recepta lumea si de a o descifra.
Cu toate acestea, subsidiarul lecturii desvarseste un aspect fundamental care modifica unghiul de receptare al semnificatiilor -dragostea iradiaza si creeaza contexte, pornind de la imaginea lui Juan, personaj-exponent al diferitului.
Neobisnuit pentru zilele sale, fluieratul lui Juan are descendenta stramoseasca, rudenia indepartata fiind chiar celebra pentru modul in care articula sunetele.
Nimic mai adevarat.
Lecturand textul, cititorului i s-ar putea parea ca sensurile revelate se coaguleaza in jurul tematicii iubirii.
Iar de-acum, incetul cu incetul, lucrurile aveau sa se schimbe, devenind altfel...
Curand, prieteniei celor doi avea sa i se alature si Clara, o fata cu ochi negri ca taciunele.
Aici il cunoscu si pe Taleb, un baiat la fel de special, iar intre cei doi se consolida o prietenie minunata, bazata pe ritmuri muzicale si povesti ale inimii.
Desi asculta cu mare interes activitatea didactica, manifestarea lui nu se schimbase catusi de putin -fluieraturile reproduceau si vocea raurilor, si unduirea crengilor copacilor sau figurile geometrice.
Baiatul merse si la scoala.
Cu alte cuvinte, sunetele produse de buzele lui Juan nu se evidentiau numai prin diversitate si inventivitate - Juan isi crease un limbaj propriu, folosit pentru a se exprima.
Era, de fapt, modalitatea prin care acesta comunica: fluieratul usor insemna atragerea atentiei, unul mai puternic era pentru senzatia de foame, iar altul, si mai distinctiv, pentru momentele de teama; fluieratul scurt insemna tristetea, iar cel gingas emotiile pozitive.
Dar fluieratul sau nu se manifesta sporadic, ci tinea loc de cuvinte.
Juan avea ceva aparte - fluiera.
Delicatetea raportarii la primele semnale ale iubirii se lasa cuprinsa intre copertele cartii Cantecul inimii , scrisa de Lili Ferreiros si ilustrata de Sonja Wimmer, si ne reitereaza totodata faptul ca iubirea este un drept universal.
Dar in ciuda a tot ce ne individualizeaza, limbajul iubirii se lasa inteles asemenea unui sistem international de semne, reusind sa interconecteze inimi, experiente, vieti.
Unicitatea ni se reflecta in gesturi, in declaratii, in raportarea la Celalalt.
O poveste gingasa, scrisa pe portativul inimii: muzica ne uneste si da glas simtamintelor noastre celor mai nobile: dragostea, acceptarea, prietenia.
Cu totii iubim, dar fiecare iubeste in felul sau
