Toate societăţile umane trebuie să-și justifice inegalităţile: trebuie să le găsească motivaţiile, fără de care ansamblul edificiului politic și social ameninţă să se prăbușească.
France, 1820–2050 (PSE Working Paper, 2010) • Pour une révolution fiscale (Seuil, 2011), împreună cu Emmanuel Saez și Camille Landais • Peut-on sauver l'
Europe? Chroniques 2004–2012 (Les Liens qui Libèrent, 2012) • Le Capital au XXIe siècle (Seuil, 2013). Lucrări de Thomas Piketty: • Les hauts revenus face aux modifications des taux marginaux supérieurs de l’impôt sur le revenu en France, 1970–1996 • Inégalités économiques: report to the Counsel of Economic Analysis (14 iunie 2001), împreună cu Tony Atkinson, Michel Godet și Lucile Olier • Les hauts revenus en France au XXème siècle, Inégalités et redistribution, 1901–1998 (Grasset, septembrie 2001) • Fiscalité et redistribution sociale dans la France du XXe siècle (octombrie 2001) • L'économie des inégalités (La Découverte, aprilie 2004) • Vive la gauche américaine! : Chroniques 1998–2004 (Éditions de l'
Aube, septembrie 2004) • Pour un nouveau système de retraite: Des comptes individuels de cotisations financés par répartition (Éditions Rue d'
Ulm/ CEPREMAP, 2008), împreună cu Antoine Bozio • On the Long Run Evolution of Inheritance.
Cartea de faţă, apărută la sfârșitul anului 2019 și care este într-o oarecare măsură continuarea celei dintâi, are în vedere în primul rând inegalităţile de venituri în diferite societăţi de-a lungul istoriei.
Este autorul bestsellerului Capitalul în secolul XXI (2013), carte tradusă în 40 de limbi, printre care și în română (Editura Litera 2015), și vândută în peste două milioane și jumătate de exemplare.
Lucrările lui se focalizează pe economia publică, mai ales pe inegalitatea de venituri și de bunăstare.
Este director de studii la École des hautes etudes en science sociale (Școala de Înalte Studii în Știinţe Sociale – EHESS) și profesor la École d'économie (Școala de Economie ) din Paris. Thomas Piketty, născut în suburbia pariziană Clichy pe 7 mai 1971, este unul dintre cei mai importanţi și apreciaţi economiști francezi contemporani.
Trăgând învăţăminte din lecţiile istoriei globale, ne putem detașa de fatalismul care a hrănit derivele identitare actuale și ne putem imagina un socialism participativ în acest secol XXI: un nou orizont egalitar de cuprindere universală, o nouă ideologie a egalităţii, a proprietăţii sociale, a educaţiei și a împărtășirii cunoașterii și a puterilor. În ciuda abordării hiperinegalitare care s-a impus începând din anii 1980–1990, Capital și ideologie caută să demonstreze că lupta pentru egalitate și pentru educaţie, nu sacralizarea proprietăţii, este cea care a permis dezvoltarea economică și progresul uman.
Plecând de la date comparative de o amploare și de o profunzime inedite, această carte retrasează într-o perspectivă deopotrivă economică, socială, intelectuală și politică istoria și devenirea regimurilor inegalitare, de la vechile societăţi trifuncţionale și sclavagiste până la societăţile postcoloniale și hipercapitaliste moderne, trecând prin societăţile proprietariste, coloniale, comuniste și social-democrate.
Doar prin demonstrarea multitudinii de traiectorii și de bifurcaţii posibile putem să ne punem întrebări despre fundamentele propriilor noastre instituţii și să luăm în considerare transformarea lor. În acest sens, ideologiile trecutului, dacă le studiem îndeaproape, nu sunt mai nebunești decât cele din prezent.
Toate societăţile umane trebuie să-și justifice inegalităţile: trebuie să le găsească motivaţiile, fără de care ansamblul edificiului politic și social ameninţă să se prăbușească
