Capitala imaginata.
Prefata de Armando Pitassio Traducere de Aurora Firta-Marin.
Bucurestiul se dezvoltase haotic si, in absenta unor reguli si a unei granite vizibile, naturale sau artificiale, se extinsese nemasurat, ca o caracatita, in zona rurala inconjuratoare.
Greu de zis unde se termina zona rurala si unde incepea cea urbana: nu era nicio diferenta intre cocioabele de lemn si chirpici din sate si cele din oras, unde se gaseau aceleasi stradute miloase si intortocheate.
Calatorului rus sau apusean caruia i se intimpla sa treaca prin Bucuresti la inceputul secolului al XIX‑lea orasul i se infatisa ca un sat mare.
Transformarea lui intr-un oras european a inceput insa inainte de aceasta data, arata Emanuela Costantini, care ii urmareste Evolutia de la conurbatia tipica tarilor supuse otomanilor la structura urbanistica si arhitecturala ce avea sa fie cunoscuta ca Micul Paris al Balcanilor.
Evolutia Bucurestiului in perioada formarii si consolidarii statului national roman (1830-1940) Volum aparut cu sprijinul Istituto Italiano di Cultura Romania Cum se schimba un oras dupa ce devine capitala? Cit anume din transformarea lui este urmarea dezvoltarii socio-economice si cit se datoreaza vointei clasei politice de a face din el „oglinda tarii”, imaginea modelului de stat pe care doreste sa-l impuna? Bucurestiul a devenit Capitala Romaniei nou-constituite in 1862.
Capitala imaginata
