De la inceput e bine sa plecam cu cateva lucruri stiute si anume: ca toti oamenii, fara deosebire, suntem in aceeasi vreme si fiii oamenilor si fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13).
El e Cel ce ne-a facut datori sa stim: ce suntem, cine ni-s Parintii, de unde venim, ce-i cu noi pe-aicea si, intr-o lume cu viclene primejdii, cum sa ne purtam, cine ne cheama Acasa si cine ne-ntinde momeli?&hellip
Ca de la carma mintii atarna incotro pornim si unde sa ajungem..
Dar s-a pogorat din Ceruri Samarineanul milostiv.
Aci e toata drama omului cazut intre talhari pe cand se pogora din Ierusalim la Ierihon (Luca 10, 30), adica a lui Adam cu toti urmasii, parasind Raiul pentru lumea aceasta.
Vremea li se gata, lumina mintii li se stinge… si asa ii prinde noaptea (Ioan 9, 4) - moartea - ramasi rataciti de Dumnezeu si neintorsi Acasa.
Vraja aceea, a pacatului, cu vremea le slabeste mintea si in asa fel le-o intoarce, incat ajung sa zica binelui rau (Isaia 5, 20) si raului bine si din fiii lui Dumnezeu se fac vrajmasii lui Dumnezeu.
Sunt cei ce asculta de o vraja vrajmasa, care ii scoate din cale si, cu pofte pieritoare, ii incalceste in lume.
Unii insa nu se mai intorc.
Aceasta e cararea.
Fericit cine se-ntoarce si ajunge iar Acasa, rotunjind ocolul.
De la Dumnezeu iesim (1 Ioan 5, 19), petrecem pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne-ntoarcem.
Adica, dupa trup suntem fapturi pamantesti, iar dupa duh fapturi ceresti, care insa petrecem vremelnic in corturi (2 Corinteni 5, 1) pamantesti.
De la inceput e bine sa plecam cu cateva lucruri stiute si anume: ca toti oamenii, fara deosebire, suntem in aceeasi vreme si fiii oamenilor si fiii lui Dumnezeu (Ioan 1, 12-13)
