„Bine nu se vede decat cu inima.
Fetele cresteau in armonie, iar mama le amintea mereu ca in suflet le zace avutia cea mai de pret..
Ina, pruncuta cu ochi verzi, era vesela, luminoasa, plina de bucurie, de dragoste si de caldura.
Tara, fetita cu ochi albastri, era statornica si hotarata, puternica si de neclintit, asemenea unei stanci.
Povestea lui, a darului pe Care trebuie sa-l mentinem viu, ne este relatatade Lavinia Nicoara si ilustrata de Aliona Bereghici, in paginile cartii „Care este darul tau?”.
A fost odata ca niciodata o mama – blanda, rabdatoare si cu vocea calda – ale carei rugi au fost ascultate: doua copile dulci ca mierea i-au fost daruite pentru a-i face din viata o bucurie! Privindu-le cu iubire, mama stia ca venirea lor aducea si lumii un folos, fieCare dintre ele purtand un dar special.
Dar Care este esentialul Care scapa privirii, fiind revelatnumai decercetarea sufletului? darul special pe care-l purtam cu totii in launtrul nostru, inca de la nastere. de Saint-Exupery.
Esentialul e invizibil pentru ochi.” ne spune A. „Bine nu se vede decat cu inima
