"Suntem, in aceeasi masura, oameni si personaje.
Andrei Dicu a ales."Stelian Nistor, Suveranul Mare Comandor al Ritului Scotian Antic si Acceptat din Romania.
Putem alege ca fiecare dintre noi sa fie acel Om.
Asadar, se poate specula ca perfectiunea este a lui Dumnezeu, de neatins, perfectionarea poate fi traita, deci poate fi a Omului.
Perfectionarea este un proces in miscare continua, aproape fara sfarsit, care scapa de limitarea pusa de perfectiune, devenind mai aproape de imperfectiunea omenescului.
Ceva care incremeneste.
Ceva peste care nu se poate trece.
Dar indiferent cum, ideea de perfectiune pune o limita absoluta.
Perfectiunea in raport cu un sistem de referinta poate deveni imperfectiune in raport cu altul.
Noi nu cautam perfectiunea, ci perfectionarea.
Am simtit insa spumoasa dar, paradoxal, adunata risipa de informatie culturala, filosofica si initiatica.
Macar si din cauza nesansei de a ne fi contemporani unii altora si ca urmare a neputintei de a ne evalua exhaustiv.
Nimeni dintre contemporani nu ar trebui sa o aiba.
El este Creatorul si, mai ales, Recreatorul."Andrei Dicu"Nu am caderea de a judeca valoarea literara a demersului sau.
Omul este carne rupta din painea Universului si bea seva strugurilor crescuti in via lui Elias Artista.
O moarte falsa.
Exista insa o ritualizare a succesului etern care il face pe Om sa reinvie de cate ori personajul din el il cheama catre moartea eterna.
Au existat si exista razboaie in care oamenii au pierdut si personajele au invins.
Umanitatea s-a contrazis de multe ori pe ea insasi.
Personaje pe care, de multe ori, noi le inventam, dar pe care Regizorul Sublim e condamnat sa le aseze pe platoul Cosmosului, cum cere ordinea fireasca a pluralului inefabil al cuvantului „Echilibru”. "Suntem, in aceeasi masura, oameni si personaje
