„Nu sunt multe carti de istorie romaneasca a caror lectura oripileaza, zguduie, te intorc pe dos azvarlindu-te in mizantropie.(...) Dar cercetarea Larisei Turea impresioneaza pentru ca porneste, ca orce investigatie veritabil asumata, dintr-o imprejurare de viata...
Decesele au depasit in total cifra de 250.000 de oamerii, multe cadavre au ajuns neidentificate in gropi comune, iar altele au fost, devorate de membrii familiei proprii, amenintati cu extinctia." (Ovidiu Pecican).
Dar si mai teribila este alaturarea lor de documentele cuprinzand formulari stereotipe, diagnoze medicale (distrofie, dizenterie) si mai ales, tabele cu cifre.
Adevarata carte de sertar, investigatia s-a articulat in ultimul deceniu de existenta al sistemului patronat de Kremlin si cuprinde transcrierile dupa marturiile culese de Larisa Turea, un grupaj semnificativ de documente oficiale, de stat si de partid, referitbare la foametea prin care Stalin a pedepsit Moldova intoarsa la soviete pentru cooperarea ei cu armatele romane in 1941-1944, si un manunchi de fotografii de epoca, profund evocatoare si ele.
Greu de cuprins in cateva cuvinte atrocitatea zguduitoare a paginilor narative in care supravietuitorii amintesc imprejurarile de dupa razboi. „Nu sunt multe carti de istorie romaneasca a caror lectura oripileaza, zguduie, te intorc pe dos azvarlindu-te in mizantropie.(...) Dar cercetarea Larisei Turea impresioneaza pentru ca porneste, ca orce investigatie veritabil asumata, dintr-o imprejurare de viata..
