„Cine deschide Cartea paşilor are parte de o experienţă inițiatică. În destăinuiri, Liliana Ursu include poeme, proze scurte, pagini de jurnal, dialoguri şi solilocvii, scrisul ei deschizându-se într‑un evantai de splendori artistice care ne taie respiraţia.”Monica Pillat.
Ceea ce cucereşte pe parcursul lecturii acestei cărţi atipice, în cel mai bun sens al cuvântului, este natura palimpsestică a expunerii.
Succesiunea întrebărilor puse de Laurenţiu-Ciprian Tudor nu urmează strict o ordine cronologică, fiind dictată, adesea, de imboldul afectiv, de spontaneitatea afinităţilor elective sau de o logică a intuiţiei poetice. (...) Pornind de la viziunea vârstelor percepute ca nişte hărţi ascunse (opt la număr), cu o cuprindere crescătoare din ce în ce mai amplă, Liliana Ursu îl invită pe cititor să călătorească împreună cu ea în timp şi spaţiu, din copilărie în adolescenţă, din tinereţe şi maturitate până în trecutul apropiat.
Doi poeţi în care arde flacăra duhului, Liliana Ursu, în rolul mentorului, şi Laurenţiu-Ciprian Tudor, ca discipol, stau împreună la sfat de taină, punându-și la cale şi primenindu-și sufletele. „Cine deschide Cartea paşilor are parte de o experienţă inițiatică
