Iata ca admiratorilor Cartii soaptelor, care asteptau un nou roman, Varujan Vosganian le face un dar surprinzator: un volum de poezii.
Dincolo de spatiul public cu care ne-a obisnuit pina acum, Varujan Vosganian ne propune, prin acest nou volum, o incursiune tulburatoare in spatiul intim al poeziei sale..
Cineva, intr-o alta lume, continua sa-l traiasca ori sa-l scrie pentru noi.“ - Varujan Vosganian Potrivit comentatorilor sai de pana acum, Cartea poemelor mele nescrise este, prin tinuta sa ideatica si stilistica, un volum de exceptie.
Asta inseamna ca destinul trebuie asumat fara incetare, dar ca nu traim niciodata de ajuns pentru a-l duce pana la capat. In Cartea poemelor mele nescrise, eu sunt mai ales ceea ce nu am putut implini.
O spovedanie fara cuminecatura, caci poetul nu primeste nimic in schimb si nu poate fi iertat pentru darurile sale. Cum se poate, asadar, povesti viata unui poet, lasand la o parte orice altceva stim despre el, si recompunand-o din versurile sale? Cartea poemelor mele nescrise este, in ce ma priveste, o incercare de acest fel.
Ea este o arta a sinceritatii, o continua marturisire.
Ne-o spune autorul insusi: „Poezia se scrie la persoana I.
Dar evoca, in acelasi timp, conditia poetului intr-o lume lipsita de autenticitate.
Cartea poemelor mele nescrise ne vorbeste despre generatia trista a copiilor nascuti dupa razboi si careia evenimentele din 1989 nu i-au atenuat dimensiunea tragica.
Si, totusi, nu atat de surprinzator daca avem in vedere ca noua Carte a poemelor mele nescrise este o meditatie asupra acelorasi teme profunde ale conditiei umane: nasterea si moartea, iubirea si melancolia, relatia cu divinitatea si cu istoria.
Iata ca admiratorilor Cartii soaptelor, care asteptau un nou roman, Varujan Vosganian le face un dar surprinzator: un volum de poezii
