"Aceasta nu este o carte, desi o tii in mana, atingi porii hartiei, simti mirosul amarui al cernelei. ( Daniel Octavian Bejan ).
Paseste fara teama, e un drum cu umbre, in care singura primejdie e aceea ca, la capatul potecii, ai putea gasi...
O poteca prin locurile mintii mele, printre nalucile si starile care, adunandu-se laolalta, alcatuiesc faptura aceasta care se intampla sa fiu.
E o poteca.
Tot asemenea, aceasta nu este literatura, iar cele pe care le vei descoperi, pasind mai departe, nu sunt povesti.
Acestea nu sunt cuvinte, chiar daca deslusesti literele, vezi adunarea lor in silabe si impreunarea silabelor iti pare a naste cuvinte. "Aceasta nu este o carte, desi o tii in mana, atingi porii hartiei, simti mirosul amarui al cernelei
