\'Noi cazand, Dumnezeu ne-a pedepsit cu ingaduinta si mila lui infinite.
MIHAILESCU).
Ele ne aduc in minte, sub forma unor tresariri fulgurante, spectacolul Fiintei pure pe care n-am stiut sa-l contemplam pana la capat.“ (Gabriel LIICEANU) \'Potrivit carui simt va rotiti cu predilectie faptura? Care dintre cele cinci (sau poate al saselea?) va defineste mai apasat si mai autentic realitatea, asteptarile, optiunile? Ordinea dumneavoastra launtrica pune tot vazul pe locul suprem, urmat de auz, miros, gust si tactil, asa cum ne-a obisnuit traditia? Cu ce simt opereaza, pentru fiecare, aducerile-aminte? Acceptati un cutreier prin labirintul memoriei senzoriale, evocand cele mai intense, mai ravasitoare, initiatice, induiosatoare sau provocatoare senzatii din copilarie, adolescenta, maturitate? Ce pondere credeti ca au simturile in manifestarile profesionale ale vocatiei dumneavoastra? Iata numai cateva intrebari menite sa contureze perspectiva dintru care am gandit Cartea de fata.“ (Dan C.
Simturile, aceleasi care ne pun in contact cu lumea trecatorului si a parelniciei, tot ele, cand descoperim frumosul, ne transporta inapoi.
E o boare, o adiere, e o ameteala, alteori e un rapt.
Cand, in viata noastra sublunara, intalnim stralucirea frumusetii, amintirea lumii din care am cazut se trezeste in noi.
Ne-a lasat simturile, raze de splendoare pe care sa ne putem catara.
Nu ne-a ridicat puntile, nu ne-a trantit in veci portile Paradisului in nas.
Depindea numai de noi sa stim sa le deschidem.
Ne-a lasat porti catre inapoi. \'Noi cazand, Dumnezeu ne-a pedepsit cu ingaduinta si mila lui infinite
