"
Desigur, nici nu conteaza cat de mult se apropie materia narativa de re-ursele biografice ale unui autor care, intr-adevar, se trage din Tara Motilor, fiind nascut la Abrud.
Totul are insa un inceput si-un sfarsit, o borna de la care pleaca si un capat, un final unde suna sinistru pustiul, singuratatea."" - Constantin DRAM.
Ceea ce este cu adevarat important si meritoriu din perspectiva reusitei romanesti, este modul in care un text, cu atribute formale si de continut care il apropie de subiectivismul relatarii, reuseste sa configureze tot universul epic specific unei fictiuni de reala calitate, reprezentand o posibila reconversie (sau nu) a amintirii, aceasta fiind si una dintre provocarile de forta ale romanului, care, de la un cap la altul, lectura lipsita de asperitati, placuta prin cota substantiala de traire a sentimentului, ne convinge de validitatea celor afirmate undeva pe parcurs: "
Da, viata curge ca un rau, la inceput viforos, apoi, cand ajunge la campie, mai lenes si mare parte din apa lui se risipeste in pamantul insetat si plin de riduri, de crapaturi din cauza verilor toride. "
Desigur, nici nu conteaza cat de mult se apropie materia narativa de re-ursele biografice ale unui autor care, intr-adevar, se trage din Tara Motilor, fiind nascut la Abrud
