Am intrat in curte si mi s-a parut ca nu mai fusesem acolo de ani intregi, nu de cateva saptamani.
Trebuie sa itipovestim despre Elena, sora noastra.. - Trebuie sa iti povestim ceva, am spus eu.
Petru si Adrian stateau in pragul usii si ma priveau fara sa scoata un cuvant.
Am deschis cutiile pe rand si am scos toate fotografi ile.
Le stransese pe toate, din toata casa, dupa moartea Elenei.
Am deschis usile dulapului unde stiam ca erau toate fotografi ile cu noi, asezate in cutii de Adrian.
Geamurile erau deschise si intra o lumina placuta, odata cu aerul curat.
Aparusera mai multe carti asezate pe birou sau unele chiar pe jos.
M-am bucurat cumva sa vad ca nu se schimbase nimic in camera, desi eram constient ca acolo era acum cabinetul lui Petru si ar fi fost foarte normal sa nu mai fi e totul la fel.
Am trecut de hol si am intrat in biblioteca, fara sa astept sa vad ce spune Adrian sau ce raspunde Petru.
Nu l-am auzit prea bine, pentru ca mintea mea era inca ocupata cu amintirile.
Adrian zambi si el si comenta ceva.
Si, cu o fata cumva serioasa, ii spune tatalui meu ca e bine la scoala, de asta a mers si ieri, si astazi, dupa care il intreaba serios de ce trebuie sa mearga in fi ecare zi.
Ea era in clasa intai, dupa primele trei zile de scoala, iar noi doi eram deja la gimnaziu.
Parca o aud pe Elena cum ii raspunde tatalui nostru, la intrebarea lui despre cum ne-am simtit la scoala.
De parca am lipsit de aici ani intregi, nu doar doua luni si ceva.
Ma vede ca sunt un pic absent, ca privesc prin Casa peste tot, si simt nevoia sa ii spun: - Au venit peste mine, asa brusc, o multime de amintiri.
Mi se pare ciudat sa va invit sa intrati, continua el glumind.
Nici nu stiu cum sa va primesc, pentru ca, de fapt, e Casa voastra. - Ma bucur sa va vad, domnilor, spune Petru bucuros.
Ma uit peste tot, asteptand sa aud discutia, aparent serioasa, dintre Elena si bunicul, sau pe mama strigandu-ne pe rand, ori pe tata intrebandu-ne cum ne-a placut astazi la scoala.
Petru mi-a deschis zambind, dar parca nici nu il vad.
Cand am intrat in casa, mi s-a parut ca vine peste mine iar toata copilaria.
Am intrat in curte si mi s-a parut ca nu mai fusesem acolo de ani intregi, nu de cateva saptamani
