„Am plecat repede.
Viziunile mele inspaimantasera continente…“ - Tudor Cretu.
Fantaziile se contopeau.
Geaca fosnea.
Aici ne retragem, in cocini de beton.
Un tanar bezmetic printre blocuri identice, igrasiate.
Viteza mersului, adierile vantului imi eliberasera, intrucatva, fruntea.
Asfaltul umed, noroios.
Dar drumul e lung.
Viata avea sa reinceapa.
Sa scriu.
Trebuie sa ajung, urgent, acasa.
Si am alunecat nitel la aterizare.
Am sarit peste ultimele trepte. „Am plecat repede