„Am simtit ca personajele din Casting pentru ursitoare se scriu singure in mintea mea.
In carte si dincolo de ea, peste limitele puterii noastre de intelegere.” (Ohara Donovetsky).
Povestea se adreseaza celor care cred, cu un gind nastrusnic, ca toate vazutele si, mai ales, nevazutele se leaga, ca ar exista, asadar, spectaculoase simetrii si sincronicitati, dar si celor care, dimpotriva, cred in jocul intimplarii si al coincidentei nesemnificative.
Si cu un mare apetit pentru viata, cu toate spaimele si cu visurile ei.
Am scris din dor de oameni iubiti sau de locuri dragi.
Asta cind nu m-am gindit la Marie Curie, la Greta Garbo sau la Maria Kazimiera.
Pe Lenca, in restul timpului.
In alta, pe Mira.
Intr-o zi de marti, bineinteles.
Intii am simtit-o pe Haia.
O mare bucurie. „Am simtit ca personajele din Casting pentru ursitoare se scriu singure in mintea mea
