"Personaje memorabile, un remarcabil simt al limbii si al constructiei narative sunt doar cateva dintre calitatile acestui surprinzator roman al lui Bogdan Cosa.
Artmann Stipendium (Literaturhaus Salzburg), si a beneficiat de programele de rezidente pentru scriitori oferite de Akademie Schloss Solitude, Literaturhaus Salzburg, International Writers and Translators\' Centre of Rhodes, Hessischer Literaturrat, Pecsi Iroprogram, FILIT si Fundatia pentru Poezie "Mircea Dinescu"..
A primit bursa de creatie a revistei Observator cultural, Jean-Jacques Rousseau Fellowship (Akademie Schloss Solitude) si H.
C.
Ultraviolenta, ultimul volum al trilogiei sale a aparut in 2017 la Editura Polirom.
Black Glass; in cadrul Galei Tinerilor Scriitori, editia a IV-a, romanul i-a adus premiul "Tanarul Prozator al anului 2013".
In 2013 i-au aparut la aceeasi editura volumul de poezii O forma de adapost primara si a doua parte a trilogiei, Poker.
In 2011 a publicat Poker, primul roman al trilogiei cu acelasi titlu, in urma castigarii Premiului pentru Debut al Editurii Cartea Romaneasca, editia 2010.
A absolvit Facultatea de Litere a Universitatii Transilvania din Brasov, apoi a urmat studiile masterale in Teoria literaturii si Literatura Comparata la Facultatea de Litere a Universitatii din Bucuresti.
Bogdan Cosa s-a nascut pe 24 ianuarie 1989 la Codlea.
O planta exotica a prozei de azi, eliberata din trecut." Stefan Baghiu Daca pe bunica Maricica Petru si-o amintea dusa pe ganduri, cu colturile gurii amarate de vreme, in timp ce amesteca in ceaunul cu mamaliga, plivea capsunile sau ardeii, pe Aurelia pur si simplu nu si-o putea inchipui compunand o scrisoare, motiv pentru care uneori se oprea din ce facea si o urmarea, incercand sa surprinda o sclipire de reflexivitate, de indoiala in tarsaitul egal a galosilor; in casa, Petru se aseza pe scaunelul de langa soba, se uita o vreme la televizorul cocotat in coltul bufetului, de unde putea fi urmarit de toata lumea, peste capul celor care stateau la masa si chiar peste capul celor care treceau prin incapere, si, cu coada ochiului, o spiona pe bunica lui, care dormita adesea lungita pe spate si se batea cu telecomanda, usor, pe burta, vazand in ea stramosul comun al omului si al morunului, doua sute de milioane de ani in urma.
Un roman matur si pe deplin lucid, probabil cea mai buna carte de pana acum a lui Bogdan Cosa." Bogdan-Alexandru Stanescu "O capodopera discreta si neverosimil de reala.
In primul rand, semnalizeaza indepartarea de Eul care marca pregnant primele lui trei romane, fapt ce-i permite o viziune de ansamblu asupra lumii in care a trait, in al doilea rand marcheaza apropierea de proza analizei sociale, pe care o scrie, insa, cu intelegerea si duiosia celui care a fost "acolo".
Carte a deplinei maturitati creatoare, Cat de aproape sunt ploile reci marcheaza o data pe harta prozei actuale." Gabriela Adamesteanu "Romanul lui Bogdan Cosa este simultan unul al indepartarii si al apropierii.
Istoria unei familii rurale, apasata de maledictia insecuritatii, a alcoolismului, a nesansei sociale in care tinerii isi viseaza plecarea, ne aminteste, cu discretie, de fragilitatea umana in aceste vremuri derutante. "Personaje memorabile, un remarcabil simt al limbii si al constructiei narative sunt doar cateva dintre calitatile acestui surprinzator roman al lui Bogdan Cosa
