Poezia e o violență îngăduită. (Ruxandra Cesereanu.
E o meserie mesianică în care, în ciuda tumultului, epifania frumuseții își are rostul.
Există o dimensiune identitară abisală a liricii mediumnice: poeta începe totul de la capăt (în sens demiurgic), ea face lucrurile, viețile, morțile (prin numire, prin cuvinte).
Totul e tumultuos, poeta-medium se dovedește a fi o structură tensionată, iar vocile care o locuiesc sunt aproape întotdeauna protestatare.
Spectre, daimoni, umbre – Alice Notley le alchimizează și izbutește să construiască o nouă limbă poetică.
Poezia e o violență îngăduită