Poemul Cea mai bună cerneală a fost scris cu sângele autorului, folosind o aşchie de lemn, în aprilie 1981, în celula sa din închisoarea Combinado del Este din Havana: Mi-au luat totul condeiele creioanele cerneala pentru că nu voiau să scriu şi m-au scufundat în această celulă de pedeapsă dar nici aşa nu mi-au înecat răzvrătirea.
Mi-au luat totul condeiele, creioanele dar mi-a rămas cerneala vieţii – propriul meu sânge – şi cu acesta scriu totuşi versuri.
Mi-au luat totul – pentru că îmi rămânea oricum surâsul şi orgoliul de-a mă simţi un om liber şi în inima mea o grădină etern înflorită.
Poemul Cea mai bună cerneală a fost scris cu sângele autorului, folosind o aşchie de lemn, în aprilie 1981, în celula sa din închisoarea Combinado del Este din Havana: Mi-au luat totul condeiele creioanele cerneala pentru că nu voiau să scriu şi m-au scufundat în această celulă de pedeapsă dar nici aşa nu mi-au înecat răzvrătirea
