Traim intr-o epoca a antropologiei.
Prin aceasta stiinta despre om capata o importanta pe care nu a avut-o niciodata..
In realitate, la intrebarea: ce este omul? nu se mai poate raspunde astazi plecand de la lume, ci intorcandu-ne la omul insusi.
Istoria moderna a spiritului este marcata, de la Pascal pana in prezent, de spaima in fata libertatii fara margini a omului modern.
Omenirea si-a pierdut vechiul punct de sprijin al ordinilor stabile, fie ele ordini ale cosmosului sau pretinsa ordine a societatii oglinditoare a cosmosului.
Stiintele care se ocupa de om sunt astazi pe cel mai bun drum pentru a dobandi, in constiinta generala, locul pe care in secolele anterioare l-a detinut metafizica… Astazi, in fata libertatii modelatoare a omului in raport cu lumea, se ridica cu deosebita urgenta intrebarea ce este omul insusi.
Metodele specializate par sa contribuie sub ochii nostri la depasirea propriei lor faramitari, in timp ce prinde forma o noua si cuprinzatoare intelegere a omului.
Biologi si filozofi, juristi si sociologi, psihologi, medicinisti si teologi au ajuns, in chestiunea omului, la convingeri inrudite si, in parte, au gasit chiar un limbaj comun.
Tocmai problematica lor, candva specifica, le-a adus, in aceasta chestiune, intr-un contact adesea neasteptat cu alte cercetari.
O seama intreaga de ramuri ale cercetarii stiintifice s‑au unit in acest scop.
O cuprinzatoare stiinta despre om este unul dintre telurile principale ale eforturilor spirituale din prezent.
Traim intr-o epoca a antropologiei
