Am scris aceasta carte ca un fel de testament.
Abia contactul - tarziu! - cu fizica cuantica, datorita scrierilor lui Basarab Nicolescu, mi-a luminat mai mult acest nivel al realitatii unde imanentul si transcendentul se suprapun, cum se suprapun bitii intr-un qubit! - Ioan Neacsu.
Am crezut ca psihologia transpersonala ar lumina mai mult misterul operei de arta, si ea ajunge in lumea celor nevazute, dar nivelul de realitate pe care ea il exploreaza este diferit de metarealitate.
Am facut in acesti ani critica literara, de teatru, dar nu ca un jurnalist, ci mereu cautand in multimea operelor comentate petecele de transcendenta, esteticul care sa le justifice prezenta in metarealitate.
Ideea ca arta este o metarealitate, pe care am avansat-o intr-o comunicare la un congres international de estetica, m-a urmarit o jumatate de secol.
De fapt nu am scris o carte, doar un eseu, de la care am imprumutat si titlul.
Am scris aceasta carte ca un fel de testament
