Principala persoană la care mă gândesc, în timp ce scriu şi îţi împărtăşesc această carte, eşti tu.
M-am întrebat atunci: Ce înseamnă asta?.
Evaluarea făcută de emisfera dreaptă era cu totul diferită: o putere mă trezise, poate că un ghid spiritual sau ceva asemănător, dar, oricare ar fi fost sursa, nu fusese numai meritul minţii mele.
Analiza făcută de emisfera stângă îmi sugera că îmi amintisem, la un anumit nivel al fiinţei mele, că lăsasem aragazul aprins şi un prosop de bucătărie lângă el.
Am stins flăcările, apoi m-am aşezat şi am reflectat asupra întregii experienţe.
Visul m-a trezit şi, într adevăr, am descoperit că focul despre care visam tocmai se pornise în bucătăria mea.
De exemplu, odată am visat ceva care mă avertiza într o privinţă.
Dar se mai spune şi că „Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu capacitatea de a gândi.” Deci, cum este? E corect să întreb : Ce înseamnă asta?Evenimente – şi chiar mai mult, lecţii şi gânduri – m-au determinat să mă întreb acest lucru de mai multe ori.
Dacă aceasta este situaţia, iar noi eşuăm în a ne folosi creierele, atunci percepţia noastră despre lume este cu puţin diferită de cea a unui animal inferior, precum maimuţa.
Creierul ne diferenţiază de alte forme de viaţă care ne populează planeta – sau aşa credem.
Suntem o specie conştientă, raţională, care se mândreşte cu creierele mari şi cu modul în care le foloseşte.
Trăim acest gen de situaţie, mai des decât am putea crede. În schimb, îţi voi cere să te gândeşti la ceea ce crezi, să examinezi lucrurile banale din viaţa ta de zi cu zi şi să te întrebi: Ce înseamnă asta?Mulţi ne punem această întrebare, mai ales atunci când reflectăm asupra unor chestiuni care se împotrivesc explicaţiilor tipice.
Deloc.
Este adevărat, dar, spre deosebire de majoritatea cărţilor de pe rafturile librăriilor, eu nu pretind că îţi spun vreun mare secret.
La urma urmei, aceasta face obiectul religiilor, al mentorilor spirituali, ba chiar al consilierilor şi al psihologilor – este omniprezentă.
Experienţa îmi arată că nu sunt singurul care a procedat astfel cei mai mulţi dintre noi respingem ceea ce este vizibil, iar uneori chiar şi ceea ce e mai important – însuşi sensul vieţii.
Pare banal să sugerez că o cercetare a sensului vieţii este justificată.
Viaţa mea s a desfăşurat în unele dintre cele mai surprinzătoare, şi totuşi obişnuite, moduri şi, de cele mai multe ori, am trecut cu vederea ceea ce era evident.
Principala persoană la care mă gândesc, în timp ce scriu şi îţi împărtăşesc această carte, eşti tu
