Teoria selecției naturale a lui Darwin ne explică exact cum sunt păstrate pe parcursul timpului adaptările folositoare.
Folosind tehnologii experimentale și computaționale de neimaginat până acum, el a descoperit că adaptările nu sunt doar rezultatul hazardului, ci al unui set de legi care îi permit naturii să descopere noi molecule și mecanisme într-o fracțiune din timpul necesar unor variații întâmplătoare..
Pot mutațiile genetice, care au avut loc într-un interval de 3,8 miliarde de ani, să fie cu adevărat responsabile de apariția aripilor, a globilor oculari, a genunchilor, a capacității de camuflare și de digerare a lactozei, de fotosinteză și de restul minunilor create de natură? Și, dacă răspunsul este nu, care este mecanismul care explică viteza și eficiența evoluției? În Ce nu știa Darwin, renumitul biolog Andreas Wagner face rezumatul a cincisprezece ani de cercetări pentru a prezenta piesa lipsă din teoria lui Darwin.
După cum spunea pionierul geneticii, Hugo de Vries, „selecția naturală poate explica supraviețiurea celui mai puternic, dar nu poate explica apariția celui mai puternic“.
Dar Darwin nu a reușit să își dea seama care este cel mai mare mister al evoluției.
Teoria selecției naturale a lui Darwin ne explică exact cum sunt păstrate pe parcursul timpului adaptările folositoare
