Pentru mine, scriererea autobiografica nu este (doar) o forma de literatura.
In jurul firelor de nisip ale perfectionismului interior de care m-am aparat atat de mult timp negandu-l, las sa se aseze, strat peste strat, sideful exprimarilor imperfecte.
Din multele si maruntele mele cuvinte, s-o zamisli si vreo perla, candva, cumva......ce scoica mea!.
Nimeni in afara de Dumnezeu.
Aia pe care o scriu ca si cand stiu ca nu mi-o va citi nimeni niciodata...
Aceste texte sunt doar cateva exersari stangace, de invatacel, prin care caut sa imi gasesc drumul catre adevarata autobiografie.
Libertatea aceea care, la mine, se manifesta tot mai clar, pe masura ce imi cultiv credinta ca merit Iubirea lui Dumnezeu, oricum as fi, orice as face, oricate cuvinte as scrie, pe placul sau pe neplacul lumii.
Libertatea aceea pe care multi dintre noi o simtim doar atunci cand ne dam dreptul sa fim ceea ce suntem in esenta noastra.
Iar Iubirea este Libertate.
In ochii mei, Dumnezeu este Iubire.
In fiecare dintre trairile si exprimarile noastre autentice, fara frici si cenzuri.
Dumnezeu care Este in fiecare dintre noi.
Autobiografia, pentru mine, este, inainte de toate, o Confesiune in fata lui Dumnezeu.
Pentru mine, scriererea autobiografica nu este (doar) o forma de literatura
