Cred, cum spuneam, ca noi trebuie sa ne impacam cu Istoria noastra.
Mai intai numai povestile, apoi guma de mestecat si povestile, apoi romanele lui Jules Verne si povestile, apoi benzile desenate si povestile, apoi Istoria si povestile, apoi Marylin Monroe si povestile, apoi parfumurile si povestile….
Asadar, o istorie la care am participat si in care nu ne simtim confortabil, dar pe care trebuie sa o cunoastem si sa o acceptam, fiindca nu putem evada din istoria noastra.
Adrian Cioroianu este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, institutie in care lucreaza de peste doua decenii.
A publicat consistent in multe ziare si reviste din tara si adesea poate fi vazut — in calitate de colaborator sau realizator — in programe ale televiziunilor din Romania.
Autor a mai multe volume de istorie, culegeri de eseuri pe teme istorice sau politice, scenarii pentru documentare istorice de televiziune si, mai recent, al unui roman, este unul dintre istoricii care au innoit, din punct de vedere metodologic si tematic, imaginea asupra trecutului.
Si toate acestea si pentru ca, in copilarie, i-au placut povestile.
Continua cu izbanzile de moment ale regimului comunist, cum ar fi instalarea aparatului represiv, crearea unui limbaj nou, industrializarea si urbanizarea tarii, ambele discutabile din perspectiva istorica, marirea (si decaderea) unor corifei ai politicii culturale si se incheie cu declinul si prabusirea regimului si, fireste, a conducatorului sau.
Incepe imediat dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, cu imprejurarile in care Romania a intrat in sfera intereselor sovietice, pierzandu-si, pe rand, ca intr-un scenariu bine pus la punct, partidele politice, libertatile cetatenesti, suveranul, cultele religioase si tot ceea ce amintea de vechea Romanie.
In acest volum, „altadata“ este recent si multi dintre noi, inclusiv autorul, l-au trait, macar in parte, nemijlocit.
Ce a fost a fost — doar ca depinde de noi sa spunem ce si de ce a fost.
Adrian CioroianuIstoria este, mai presus de toate, o poveste apropiata de adevar despre ceea ce a fost altadata.
Orice am spune, nu-l putem schimba.
Vreau doar sa spun ca, orice am face, noi nu vom putea evada din trecutul nostru.
Desigur, aceasta nu inseamna sa uitam sau sa trecem cu vederea ceea ce am gresit noi fata de noi, noi fata de altii sau altii fata de noi.
Sa incercam sa invatam ceva folositor din Istorie.
Sa o privim fara incrancenare si fara frunti incruntate, sa o judecam fara jigniri la adresa noastra sau a vecinilor.
Cred, cum spuneam, ca noi trebuie sa ne impacam cu Istoria noastra
