Ceai din iarba de sunatoare plicuri LARIX Hypericum perforatum L Specie ierboasa cu tulpina cu doua muchii cu frunze opuse flori galbene si fructe sub forma de capsule in care seminţele la maturitate fac un mic zgomot la atingere sau scuturare de unde si denumirea de sunatoare Frunzele si invelisurile florale prezinta glande secretoare externe aparand ca niste puncte negre iar in interior buzunare secretoare care privite prin transparenţa apar ca mici perforaţii Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea Ceai de sunatoare si bai in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile Dacii ii spuneau prodiarna proziarn din care a derivat numele pojaru pojarn pojar pojarniţa Folosita contra tusei in boli psihice patologice boli de fiere contra galbinarii contra caderii parului la tratarea bubelor dulci eczema infecţioasa la copii racelii reumatismului leucoreei etc De exemplu planta uscata si sfaramata se amesteca cu smantana si se ungeau bubele dulci Credinţa populara veche punea seva de culoarea sangelui si cu acţiunea balsamica a florilor in legatura cu sangele si ranile Mantuitorului Numele de Hypericum este numele plantei de la Plinius cel Batran si de Hipocrate probabil numele speciei Hypericum crispum raspandita in Grecia Acesta provine din grecescul hypericon Radacinile acestuia sunt cuvantul hyper insemnand deasupra si eikon care inseamna imagine Botanistii din vremea lui Linnaeus parintele botanicii moderne au fost tentaţi sa explice originea in diverse moduri Unul insemnand traducerea numelui grecesc prin aproape deasupra duhurilor se refera la proprietaţile mistice atribuite plantei in Evul Mediu Dea lungul timpului sunatoarea a fost administrata pentru tratarea unei game foarte largi de maladii cu mult inainte ca depresia nervoasa sa fie catalogata drept o boala in sine Astfel medicii antici Dioscoride Galen Grecia si Pliniu Roma precum si parintele medicinei Hipocrate au administrat aceasta planta ca diuretic si in scopul tratarii ranilor si a hemoroizilor a bolilor de rinichi si plamani a bolilor sistemului digestiv si a melancoliei si ca tratament pentru probleme menstruale In secolul XVI Paracelsus care a inaugurat era medicamentelor minerale a folosit sunatoarea extern pentru tratarea ranilor si pentru a calma durerile resimţite in urma contuziilor In Evul mediu plantei i sau conferit pana si proprietaţi mistice fiind folosita ca talisman pentru protecţia faţa de demoni Recoltarea plantei in epoca medievala insemna culegerea ei intro anumita zi de obicei o zi cu semnificaţii religioase Se credea ca recoltarea plantei in zile sfinte ii imprima acesteia puteri mai mari Dupa cum putem ghici ziua propice pentru recoltare era iunie ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul care de fapt este de cele mai multe ori si perioada de maxima inflorire a sunatoarei Exista credinţa populara pastrata si in ziua de azi in unele zone rurale ca daca cineva pune sub perina o ramurea de sunatoare in seara Sfantului Ioan Sfantul Ioan insusi va aparea in vis si va binecuvanta acea persoana pentru tot anul urmator Binecunoscuta in lumea anglofona ca St Johns Wort Iarba Sfantului Ioan sunatoarea a fost folosita de secole pentru tratarea diferitor stari maladive In tradiţia anglosaxona se considera ca planta alunga spiritele rele si pazeste impotriva tentaţiilor diavolului Multe legende sunt legate de numele englezesc al acestei plante Unele dintre ele spun ca Hypericum perforatum ar fi fost una dintre plantele preferate ale Sfantului Ioan Botezatorul Altele compara punctele rosii de pe petalele florii cu sangele varsat de Sfantul Ioan cand i sa taiat capul iar petele translucide de pe frunze cu lacrimile varsate de El Avand in vedere superstiţiile care inconjurau planta medicii din mijlocul secolului XIX au abandonat sunatoarea ca planta medicinala Interesul pentru uzul sau medicinal a fost menţinut de catre practicanţii Eclectici ai medicinei din Statele Unite care au gasito utila in vindecari in special in cazul laceraţiilor implicand leziuni nervoase si pe langa aceasta diuretica astr.
Ceai din iarba de sunatoare plicuri LARIX Hypericum perforatum L Specie ierboasa cu tulpina cu doua muchii cu frunze opuse flori galbene si fructe sub forma de capsule in care seminţele la maturitate fac un mic zgomot la atingere sau scuturare de unde si denumirea de sunatoare Frunzele si invelisurile florale prezinta glande secretoare externe aparand ca niste puncte negre iar in interior buzunare secretoare care privite prin transparenţa apar ca mici perforaţii Planta inflorita este culeasa pentru a se pregati din ea Ceai de sunatoare si bai in timp ce pentru uleiul de sunatoare se folosesc numai florile Dacii ii spuneau prodiarna proziarn din care a derivat numele pojaru pojarn pojar pojarniţa Folosita contra tusei in boli psihice patologice boli de fiere contra galbinarii contra caderii parului la tratarea bubelor dulci eczema infecţioasa la copii racelii reumatismului leucoreei etc De exemplu planta uscata si sfaramata se amesteca cu smantana si se ungeau bubele dulci Credinţa populara veche punea seva de culoarea sangelui si cu acţiunea balsamica a florilor in legatura cu sangele si ranile Mantuitorului Numele de Hypericum este numele plantei de la Plinius cel Batran si de Hipocrate probabil numele speciei Hypericum crispum raspandita in Grecia Acesta provine din grecescul hypericon Radacinile acestuia sunt cuvantul hyper insemnand deasupra si eikon care inseamna imagine Botanistii din vremea lui Linnaeus parintele botanicii moderne au fost tentaţi sa explice originea in diverse moduri Unul insemnand traducerea numelui grecesc prin aproape deasupra duhurilor se refera la proprietaţile mistice atribuite plantei in Evul Mediu Dea lungul timpului sunatoarea a fost administrata pentru tratarea unei game foarte largi de maladii cu mult inainte ca depresia nervoasa sa fie catalogata drept o boala in sine Astfel medicii antici Dioscoride Galen Grecia si Pliniu Roma precum si parintele medicinei Hipocrate au administrat aceasta planta ca diuretic si in scopul tratarii ranilor si a hemoroizilor a bolilor de rinichi si plamani a bolilor sistemului digestiv si a melancoliei si ca tratament pentru probleme menstruale In secolul XVI Paracelsus care a inaugurat era medicamentelor minerale a folosit sunatoarea extern pentru tratarea ranilor si pentru a calma durerile resimţite in urma contuziilor In Evul mediu plantei i sau conferit pana si proprietaţi mistice fiind folosita ca talisman pentru protecţia faţa de demoni Recoltarea plantei in epoca medievala insemna culegerea ei intro anumita zi de obicei o zi cu semnificaţii religioase Se credea ca recoltarea plantei in zile sfinte ii imprima acesteia puteri mai mari Dupa cum putem ghici ziua propice pentru recoltare era iunie ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul care de fapt este de cele mai multe ori si perioada de maxima inflorire a sunatoarei Exista credinţa populara pastrata si in ziua de azi in unele zone rurale ca daca cineva pune sub perina o ramurea de sunatoare in seara Sfantului Ioan Sfantul Ioan insusi va aparea in vis si va binecuvanta acea persoana pentru tot anul urmator Binecunoscuta in lumea anglofona ca St Johns Wort Iarba Sfantului Ioan sunatoarea a fost folosita de secole pentru tratarea diferitor stari maladive In tradiţia anglosaxona se considera ca planta alunga spiritele rele si pazeste impotriva tentaţiilor diavolului Multe legende sunt legate de numele englezesc al acestei plante Unele dintre ele spun ca Hypericum perforatum ar fi fost una dintre plantele preferate ale Sfantului Ioan Botezatorul Altele compara punctele rosii de pe petalele florii cu sangele varsat de Sfantul Ioan cand i sa taiat capul iar petele translucide de pe frunze cu lacrimile varsate de El Avand in vedere superstiţiile care inconjurau planta medicii din mijlocul secolului XIX au abandonat sunatoarea ca planta medicinala Interesul pentru uzul sau medicinal a fost menţinut de catre practicanţii Eclectici ai medicinei din Statele Unite care au gasito utila in vindecari in special in cazul laceraţiilor implicand leziuni nervoase si pe langa aceasta diuretica astr
