Pentru Aliații occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o dată solemnă ndash; finalul luptelor care au distrus o generație, dar și o răzbunare a unui sacrificiu teribil, venită odată cu prăbușirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman.
Ernst Juuml;nger.
Noi tipare doresc să fie umplute cu sacirc;nge, iar puterea va fi exercitată cu un pumn de fier.
Este forja in care lumea va fi modelată in noi granițe și noi comunități.
Acest război nu este finalul, ci inceputul violenței.
Peste numai un deceniu, apariția celui de-al Treilea Reich și a altor state totalitare le-a oferit ocazia pe care o căutau de atacirc;ta vreme.
Peste tot oamenii se hrăneau cu răzbunare, viețile lor erau afectate de un simț criminal al dreptății, căutacirc;nd să plătească polițe dușmanilor reali sau imaginari.
Dacă războiul insuși fusese doar o luptă intre soldații sprijiniți de stat, noile conflicte aduse de el au fost despre civili și forțe paramilitare, milioane de oameni murind in Europa Centrală, de Est și de Sud-Est.
Robert Gerwarth ne cere să ne gacirc;ndim din nou la adevărata moștenire a Primului Război Mondial.
Dar, pentru restul Europei, această zi nu a avut mare insemnătate, o serie continuă, de coșmar, de conflicte inghițind țară după țară.
Pentru Aliații occidentali, 11 noiembrie 1918 a fost mereu o dată solemnă ndash; finalul luptelor care au distrus o generație, dar și o răzbunare a unui sacrificiu teribil, venită odată cu prăbușirea inamicilor lor principali: Imperiul German, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman
