&bull
Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1909.
Avand un vant putemic in fata, gastele salbatice zburau acum nu prea repede, de aceea baiatul putea deslusi foarte bine pamantul de dedesubt..
Fireste ca s-a aplecat iarasi ca sa se uite.
Ura! Ura! Ura! Atunci o sa fiu din nou om! ...
Insa dupa ce au zburat o vreme pe deasupra padurii, baiatului i s-a parut deodata ca aude jos, pe pamant ceva scrasnind si gemand. ...
Daca doar trebuie sa am grija de gascan ca sa se intoarca nevatamat acasa, atunci o sa fiu din nou om.
Era nu departe de casa parintilor sai, iar anul trecut fusese pastor de gaste acolo, dar vazut de sus, totul parea cu totul altfel.
Locul acesta trebuia sa-l fi cunoscut. ...
Baiatul s-a infiorat pe spinarea gascanului.
A inceput incet-incet sa Inteleaga ce inseamna sa nu mai fi om.
Nu mai era om, ci doar un pitic vrajit. ...
Ah, cat era de nefericit! Cat e lumea de mare, nimeni nu fusese vreodata la fel de nefericit ca el.
Zbura dintr-un perete in celalalt si in Cele din urma cazu pe podea si ramase fara cunostinta. ...
Insa abia ce apucase sa inceapa, ca baiatul primi o palma atat de groaznica, incat i se paru ca ii plesneste capul in mii de bucatele.
Era subtirel si fragil, cu dantele la gat si la marksete, cu catarame la pantofi si cu jartiere legate cu funda.
Avea o fata zbarcita, fara barba si purta un surtuc negru cu poale lungi, pantaloni pana la genunchi si o palarie neagra cu boruri largi. ...
Spiridusul care statea acolo pe marginea cufarului nu era mai mare de-o schioapa.
Nu prea era bun de nimic, fiindca cel mai mult ii placea sa manance si sa doarma si cea mai mare placere a lui era sa ticluiasca mereu cate ceva.
Avea cam paisprezece ani, par de culoarea canepii, era inalt si bine facut. ...
A fost odata un baiat. &bull
Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 1909
