...
Golgota iubirii este un munte lăuntric, pe noi înșine trebuie să ne readucem în contact cu Sinele, cu iubirea din noi.
Descoperă Cerul din tine și plutește cu îndrăzneală în adâncul frumuseții sale, căci aceasta este destinația sufletului tău și capătul infinitului pe c. .....
N-o mai afirma, îndoiește-te de ea.
Nu te-ai născut pentru nefericire, doar ai fost învățat că nefericirea există. ....
A ne cunoaște pe noi înseamnă a renunța la definițiile minții despre noi înșine și a trăi, pur și simplu, dincolo de iluziile minții, dincolo de concepte, de etichetări și de percepții, iubirea care suntem. ......
Numai Domnul ar putea trimite dragostea în sufletul celui pe care-l vrei îndrăgostit de tine, așa că roagă-te Domnului pentru ceea ce tu nu poți face. .....
Este un fel în care tu devii lumea care-ți pune copilul în genunchi.
Forța ta nu este putere.
S-ar putea să-l convingi cu forța să renunțe, dar aceasta nu este putere.
Dacă copilul tău vrea prăjituri, vrea prăjituri. .....
Absurdul pe care-l vezi uimitor se va înțelege pe sine ca absurd doar prin acceptare, asta-i cheia vieții conștiente.
Puterea e-n acceptare.
Puterea adevărată nu este în ripostă, în afirmarea forțată a inteligenței, în insistență, în contradicție, în respingere, în luptă sau în duelul verbal în care ți se dă dreptate.
Reacția ta negativă ia jumătate din sacul de pietre și ți-o pune pe umeri; tocmai de aceea devii vinovat în ochii celuilalt, îi iei greutatea, intri în suferința lui, în inconștiența lui, devii la fel de absurd ca el, devii el. .....
Cearta e un semn al iraționalității, un semn al războiului, al conflictului, al separării.
Cearta începe din pricina Egoului, care simte dorința imperioasă de a-l strivi pe celălalt, de a-i spune ce-i bine și ce nu-i bine să spună, nu doar să facă.
Inconștiența ne face imuni la iubire, incapabili să iubim, incapabili să raționăm, să gândim corect și să acționăm corect.
Atacându-ne unii pe alții, nu facem altceva decât să hrănim gândurile iraționale și emoțiile negative, iar acestea se vor răsfrânge asupra comportamentului nostru.
Prin atac nu vom aduce niciodată pe cineva la conștiență.
Când îi criticăm sau le spunem că-i absurd ce fac, se simt atacați, iar starea de victimă în care ei se scufundă îi face și mai inconștienți de adevăr, trezindu-le agresivitatea.
Oamenii nu devin conștienți când sunt criticați aspru din afară, ei sunt precum copiii. .......
Frica de rău este frica de a înțelege că am greșit, îndepărtându-ne de Sine, de Dumnezeu, de iubirea care ne înflorește dinlăuntru, cum înflorește și trandafirul.
De aceea, frica de rău este, de fapt, frica noastră de a conștientiza că ne-am pierdut iubirea.
Răul este un contrast care ne dezvăluie unde greșim și când greșim, unde și când ne-am pierdut puterea de a iubi.
Ele sunt făcute prin eroare de percepție.
Iubirea este „CONȘTIENTĂ”, ea nu poate vedea nimic urât, căci urâtul, răul, negativul sunt făcute de mintea noastră, nu de Domnul.
Iubirea poate vedea că nu există nimic urât, nimic rău, nimic negativ, că toate Cele născute din iubire au atributul fundamental al luminii și al frumuseții...
Când privești cu ochii iubirii, când percepi cu ochii ei, percepi conștient, devii conștient de frumusețea, de grația și de binecuvântarea existenței.
Când tu iubești, lumea întreagă strălucește, devin frumoase chiar și lucrurile pe care le credeai urâte.
Iubirea înflorește trandafirul și te înflorește pe tine.
Chipul Domnului „ca iubire” e-n această șoaptă, pe care o pot auzi toate ființele vii. să trăim înlăuntrul nostru starea de a iubi, căci atunci Domnul ni se arată nouă sub forma trăirii numită iubire.
Mai presus de a fi iubiți de alții este... Înlăuntru pierdem puterea noastră de a iubi și tot aici trebuie să căutăm calea către redobândirea propriei puteri, către regăsirea Sinelui și a iubirii sale. ...
Golgota iubirii este un munte lăuntric, pe noi înșine trebuie să ne readucem în contact cu Sinele, cu iubirea din noi
