La un moment dat, Bucurestii aveau mai multe carciumi, birturi, zahanale, bodegi, restaurante si gradini cu gratare decat strazi! Daca, pe la 1860, erau activi in capitala, 41 de „restauratori” (proprietari de restaurante), 95 de cafegii si 1.403 de carciumari, deci un numar total de 1.539 negustori cu atributiile „alimentatiei publice”, o numaratoare din 1943 zice ca orasul avea nici mai mult, nici mai putin de 687 restaurante (localuri mari in care se prepara mancarea si se servea alaturi de bauturi), 381 birturi (restaurante mai mici), 610 bodegi (localuri mici in care se serveau gustari si bauturi), 61 carciumi („bodegi mai tepene”) si 33 hanuri (localuri unde puteai sa si dormi, nu doar sa iei masa).
Practic, fiecare piatra din caldaram ascunde un secret cutremurator, care surclaseaza limitele unui mister pitoresc! Nimic din ceea ce pare banal nu a fost, in realitate, asa! Dincolo de orice moment de gratie sau stralucire, se afla o samanta de tragedie: o crima abominabila, un gest necugetat, o nebunie incredibila! Sa-i cunoastem pe eroii Bucurestilor de altadata in cu totul alta lumina si sa incercam sa deslusim dedesubturile povestilor lor, deopotriva inspaimantatoare si fascinante!. O portie de ciorba de burta aburinda, o carafa de vin brumata, un platou de patricieni dolofani, un castron de scordolea de raci, o movilita de sarmale (fierte, dupa indemnul lui Pastorel, de doua ori – o data in bors si inca o data in Grasa dulce de Cotnari), o tipsie cu placinte abia scoase din cuptor si cateva toiuri de tuica batrana, invechita zece ani in butoias de dud, inchinate la urma pentru o digestie lesnicioasa… si furtunile Istoriei puteau fi altfel infruntate in orasul in care nu a constituit niciodata un pacat sa inmoi neaosii mititei direct in paharul de cristal cu cea mai fina licoare din Champagne! SECRETELE BUCURESTILOR (12 VOLUME) BUCURESTII nu au fost niciodata un oras „simplu”, dimpotriva! Fiecare strada, fiecare cladire, fiecare personaj istoric, fiecare protagonist al rubricilor tip „Fapt divers” – toate aceste elemente inca stau „sub pecetea tainei”. La un moment dat, Bucurestii aveau mai multe carciumi, birturi, zahanale, bodegi, restaurante si gradini cu gratare decat strazi! Daca, pe la 1860, erau activi in capitala, 41 de „restauratori” (proprietari de restaurante), 95 de cafegii si 1.403 de carciumari, deci un numar total de 1.539 negustori cu atributiile „alimentatiei publice”, o numaratoare din 1943 zice ca orasul avea nici mai mult, nici mai putin de 687 restaurante (localuri mari in care se prepara mancarea si se servea alaturi de bauturi), 381 birturi (restaurante mai mici), 610 bodegi (localuri mici in care se serveau gustari si bauturi), 61 carciumi („bodegi mai tepene”) si 33 hanuri (localuri unde puteai sa si dormi, nu doar sa iei masa)
