Acest eseu al lui Fernando Savater completeaza, ca o reflectare in oglinda, cartea dedicata poruncilor veterotestamentare, \'Cele zece porunci in secolul al XXI-lea\'.
Interogate dintr-o perspectiva neconventionala care nu exclude dialogul filosofic si polemic cu diavolul - ale carui argumente sunt discutate si combatute pas cu pas - pacatele capitale sunt explicate si definite prin opozitie cu virtutile cardinale: rezultatul este un portret personal al noilor practici si uzante intr-o societate postmoderna, dar cu adanci radacini iudeo-crestine..
Cu inteligenta si ironie, filosoful spaniol mediteaza in aceste pagini de o vibranta actualitate asupra listei celor sapte pacate traditionale si asupra impactului pe care il mai pot avea in societatea occidentala, in calitatea lor de referinta morala si etica.
Acest eseu al lui Fernando Savater completeaza, ca o reflectare in oglinda, cartea dedicata poruncilor veterotestamentare, \'Cele zece porunci in secolul al XXI-lea\'
