Din experienta mea de elev de liceu (in RM), pot spune ca am avut de-a face cu o programa de lectura plina de texte expirate.
In partea asta mai observam ca povestea pierde din dinamism si castiga o parte meditativa, care este la locul ei in gura celui trecut prin multe .
De ce Panait Istrati numeste textul
Chira Chiralina? Pentru ca ea si tot ce o inconjoara il aduce in fata noastra pe sarlatanul si escrocul Stavru, care devine vulnerabilul si adevaratul Dragomir, de care ajungem sa ne atasam in mai putin de 150 de pagini.
Si ce poate fi rau in a avea de-a face cu un hamal din portul Brailei.
Partea a treia ne teleporteaza in Cairo, unde dam peste un Stavru batran si auzim (sau mai degraba Adrian aude) partea lipsa a povestii.
Aici observam si motivele pentru care Stavru devine ceea ce cunoastem de la inceput.
Inca neincrezatori, stam la distanta, dar suntem, totusi, foarte curiosi.
In partea a doua, Stavru sau Dragomir (pentru ca putem deja sa ii zicem asa) istoriseste despre drama care l-a urmarit de-a lungul vietii, pierderea mamei si tot ce s-a intamplat cu el si sora lui dupa tragicul eveniment.
Tot aici dam de Jackyll si Hyde, care coexista in persoana limonagiului si de un capat de poveste din ghemul vietii lui.
Istrati? Pentru ca nu am citit niciodata o proza care sa trimita clar la probleme multiple ca violenta domestica, kidnapping, trafic de fiinte umane, homofobie sau robie, in literatura Romaniei interbelice.
Prima parte descopera figura lui Adrian, sau mai degraba a noastra, care il urmareste pe Stavru pentru a cerceta cauzele si consecintele actiunilor lui.
In cautarea mea solitara de altceva am dat peste
Chira Chiralina de Panait Istrati.
De ce Chira Chiralina a lui P.
Teme similare discutate de un profesor care le repeta deja de 15 ani.
Din experienta mea de elev de liceu (in RM), pot spune ca am avut de-a face cu o programa de lectura plina de texte expirate
